convulsie sf [At: ALEXANDRESCU, M. 58 / V: (înv) ~iune, (Mol; Trs) ~lzie / Pl: ~ii / E: fr convulsion] 1 Contracție bruscă, involuntară și prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp Si: spasm. 2 (Fig) Frământare. 3 Zvârcolire. 4 Încordare.

CONVULSIE, convulsii, s. f. (Și în forma convulsiune) 1. Contracție bruscă, involuntară și repetată, cuprinzînd aproape toți mușchii corpului. V. spasm. Tot corpul îi e încleștat, dar stăpînit ca într-o convulsie de tetanos, sub mușcătura umilinței în amintire. CAMIL PETRESCU, T. II 242. [Trupurile] se saltă automat la convulsiunile tusei. SAHIA, N. 117. Convulsiile îl apucară și un leșin... îi îngheță trupul. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Fig. Frămîntare, zvîrcolire. La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită, Luptîndu-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. ALEXANDRESCU, M. 58. – Pronunțat: -si-e. – Variantă: convulsiune s. f.

CONVULSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvîrcolire; frămîntare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].

CONVULSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr. convulsion, lat. convulsio)

CONVULSIE ~i f. Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; crampă. 2) fig. Agitație violentă; tulburare bruscă. [Art. convulsia; G.-D. convulsiei; Sil. -si-e] /<fr. convulsion, lat. convulsio, ~onis

convulsiune sf vz convulsie

convulzie sf vz convulsie

CONVULSIUNE s.f. v. convulsie.

convulsiune f. 1. contracțiune bruscă și involuntară a mușchilor; 2. pl. fig. mișcări violente și dezordonate cauzate de pasiuni: convulsiuni de desperare; 3.turburări profunde ce agită Statele.

*convulsiúne f. (lat. convúlsio, -ónis, d. con-véllere, -vúlsum, a zmulge. V. revulsiune). Med. Contracțiune violentă și involuntară a mușchilor, cîrcel: convulsiunile morțiĭ. Zvîrcolire produsă de o durere fizică orĭ morală. Fig. Dezordinĭ în stat: convulsiunile Rusiiĭ în timpu războĭuluĭ mondial.

convulsie (desp. -si-e) s. f., art. convulsia (desp. -si-a), g.-d. art. convulsiei; pl. convulsii, art. convulsiile (desp. -si-i-)

convulsie (-si-e) s. f., art. convulsia (-si-a), g.-d. art. convulsiei; pl. convulsii, art. convulsiile (-si-i-)

convulsie s. f. (sil. -si-e), art. convulsia (sil. -si-a), g.-d. art. convulsiei; pl. convulsii, art. convulsiile (sil. -si-i-)

convulsie

convulsiune.

CONVULSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strânsoare. (~ la epileptici.)

CONVULSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.)