17 definiții pentru convulsie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

convulsie sf [At: ALEXANDRESCU, M. 58 / V: (înv) ~iune, (Mol; Trs) ~lzie / Pl: ~ii / E: fr convulsion] 1 Contracție bruscă, involuntară și prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp Si: spasm. 2 (Fig) Frământare. 3 Zvârcolire. 4 Încordare.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. (Și în forma convulsiune) 1. Contracție bruscă, involuntară și repetată, cuprinzînd aproape toți mușchii corpului. V. spasm. Tot corpul îi e încleștat, dar stăpînit ca într-o convulsie de tetanos, sub mușcătura umilinței în amintire. CAMIL PETRESCU, T. II 242. [Trupurile] se saltă automat la convulsiunile tusei. SAHIA, N. 117. Convulsiile îl apucară și un leșin... îi îngheță trupul. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Fig. Frămîntare, zvîrcolire. La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită, Luptîndu-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. ALEXANDRESCU, M. 58. – Pronunțat: -si-e. – Variantă: convulsiúne s. f.

CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].

CONVÚLSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr. convulsion, lat. convulsio)

CONVÚLSIE ~i f. Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; crampă. 2) fig. Agitație violentă; tulburare bruscă. [Art. convulsia; G.-D. convulsiei; Sil. -si-e] /<fr. convulsion, lat. convulsio, ~onis

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

convulsiune f. 1. contracțiune bruscă și involuntară a mușchilor; 2. pl. fig. mișcări violente și dezordonate cauzate de pasiuni: convulsiuni de desperare; 3.turburări profunde ce agită Statele.

*convulsiúne f. (lat. convúlsio, -ónis, d. con-véllere, -vúlsum, a zmulge. V. revulsiune). Med. Contracțiune violentă și involuntară a mușchilor, cîrcel: convulsiunile morțiĭ. Zvîrcolire produsă de o durere fizică orĭ morală. Fig. Dezordinĭ în stat: convulsiunile Rusiiĭ în timpu războĭuluĭ mondial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

convulsie (-si-e) s. f., art. convulsia (-si-a), g.-d. art. convulsiei; pl. convulsii, art. convulsiile (-si-i-)

convúlsie s. f. (sil. -si-e), art. convúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (sil. -si-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONVÚLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strânsoare. (~ la epileptici.)

CONVULSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.)

Intrare: convulsie
convulsie substantiv feminin
  • silabație: -si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsie
  • convulsia
plural
  • convulsii
  • convulsiile
genitiv-dativ singular
  • convulsii
  • convulsiei
plural
  • convulsii
  • convulsiilor
vocativ singular
plural
convulsiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsiune
  • convulsiunea
plural
  • convulsiuni
  • convulsiunile
genitiv-dativ singular
  • convulsiuni
  • convulsiunii
plural
  • convulsiuni
  • convulsiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convulsie, convulsiisubstantiv feminin

  • 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tot corpul îi e încleștat, dar stăpînit ca într-o convulsie de tetanos, sub mușcătura umilinței în amintire. CAMIL PETRESCU, T. II 242. DLRLC
    • format_quote [Trupurile] se saltă automat la convulsiunile tusei. SAHIA, N. 117. DLRLC
    • format_quote Convulsiile îl apucară și un leșin... îi îngheță trupul. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
  • 2. figurat Frământare, zvârcolire, încordare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită, Luptîndu-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. ALEXANDRESCU, M. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.