17 definiții pentru convulsie convulsiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convulsie sf [At: ALEXANDRESCU, M. 58 / V: (înv) ~iune, (Mol; Trs) ~lzie / Pl: ~ii / E: fr convulsion] 1 Contracție bruscă, involuntară și prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp Si: spasm. 2 (Fig) Frământare. 3 Zvârcolire. 4 Încordare.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. (Și în forma convulsiune) 1. Contracție bruscă, involuntară și repetată, cuprinzînd aproape toți mușchii corpului. V. spasm. Tot corpul îi e încleștat, dar stăpînit ca într-o convulsie de tetanos, sub mușcătura umilinței în amintire. CAMIL PETRESCU, T. II 242. [Trupurile] se saltă automat la convulsiunile tusei. SAHIA, N. 117. Convulsiile îl apucară și un leșin... îi îngheță trupul. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Fig. Frămîntare, zvîrcolire. La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită, Luptîndu-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. ALEXANDRESCU, M. 58. – Pronunțat: -si-e. – Variantă: convulsiúne s. f.

CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].

CONVÚLSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr. convulsion, lat. convulsio)

CONVÚLSIE ~i f. Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; crampă. 2) fig. Agitație violentă; tulburare bruscă. [Art. convulsia; G.-D. convulsiei; Sil. -si-e] /<fr. convulsion, lat. convulsio, ~onis

convulsiune sf vz convulsie

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

CONVULSIÚNE s.f. v. convulsie.

convulsiune f. 1. contracțiune bruscă și involuntară a mușchilor; 2. pl. fig. mișcări violente și dezordonate cauzate de pasiuni: convulsiuni de desperare; 3.turburări profunde ce agită Statele.

*convulsiúne f. (lat. convúlsio, -ónis, d. con-véllere, -vúlsum, a zmulge. V. revulsiune). Med. Contracțiune violentă și involuntară a mușchilor, cîrcel: convulsiunile morțiĭ. Zvîrcolire produsă de o durere fizică orĭ morală. Fig. Dezordinĭ în stat: convulsiunile Rusiiĭ în timpu războĭuluĭ mondial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convúlsie (-si-e) s. f., art. convúlsia (-si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (-si-i-)

convúlsie s. f. (sil. -si-e), art. convúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (sil. -si-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVÚLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strânsoare. (~ la epileptici.)

CONVULSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.)

Intrare: convulsie
convulsie substantiv feminin
  • silabație: -si-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsie
  • convulsia
plural
  • convulsii
  • convulsiile
genitiv-dativ singular
  • convulsii
  • convulsiei
plural
  • convulsii
  • convulsiilor
vocativ singular
plural
convulsiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsiune
  • convulsiunea
plural
  • convulsiuni
  • convulsiunile
genitiv-dativ singular
  • convulsiuni
  • convulsiunii
plural
  • convulsiuni
  • convulsiunilor
vocativ singular
plural