18 definiții pentru convulsie convulsiune

convúlsie sf [At: ALEXANDRESCU, M. 58 / V: (înv) ~iúne, (Mol; Trs) ~Izie / Pl: ~ii / E: fr convulsion] 1 Contracție bruscă, involuntară și prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp Și: spasm. 2 (Fig) 1 Frământare. 3 Zvârcolire. 4 Încordare.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

CONVÚLSIE, convulsii, s. f. (Și în forma convulsiune) 1. Contracție bruscă, involuntară și repetată, cuprinzînd aproape toți mușchii corpului. V. spasm. Tot corpul îi e încleștat, dar stăpînit ca într-o convulsie de tetanos, sub mușcătura umilinței în amintire. CAMIL PETRESCU, T. II 242. [Trupurile] se saltă automat la convulsiunile tusei. SAHIA, N. 117. Convulsiile îl apucară și un leșin... îi îngheță trupul. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Fig. Frămîntare, zvîrcolire. La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită, Luptîndu-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. ALEXANDRESCU, M. 58. – Pronunțat: -si-e. – Variantă: convulsiúne s. f.

convúlsie (-si-e) s. f., art. convúlsia (-si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (-si-i-)

convúlsie s. f. (sil. -si-e), art. convúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (sil. -si-i-)

CONVÚLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strânsoare. (~ la epileptici.)

CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].

CONVÚLSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr. convulsion, lat. convulsio)

CONVÚLSIE ~i f. Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; crampă. 2) fig. Agitație violentă; tulburare bruscă. [Art. convulsia; G.-D. convulsiei; Sil. -si-e] /<fr. convulsion, lat. convulsio, ~onis

convulsiúne sf vz convulsie

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie.

CONVULSIÚNE s.f. v. convulsie.

convulsiune f. 1. contracțiune bruscă și involuntară a mușchilor; 2. pl. fig. mișcări violente și dezordonați cauzate de pasiuni: convulsiuni de desperare; 3.turburări profunde ce agită Statele.

*convulsiúne f. (lat. convúlsio, -ónis, d. con-véllere, -vúlsum, a zmulge [!]. V. revulsiune). Med. Contracțiune violentă și involuntară a mușchilor, cîrcel: convulsiunile morțiĭ. Zvîrcolire produsă de o durere fizică orĭ morală. Fig. Dezordinĭ în stat: convulsiunile Rusiiĭ în timpu războĭuluĭ mondial.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONVÚLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoáre, strînsoáre. (~ la epileptici.)

Intrare: convulsie
convulsie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convulsie convulsia
plural convulsii convulsiile
genitiv-dativ singular convulsii convulsiei
plural convulsii convulsiilor
vocativ singular
plural
convulsiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convulsiune convulsiunea
plural convulsiuni convulsiunile
genitiv-dativ singular convulsiuni convulsiunii
plural convulsiuni convulsiunilor
vocativ singular
plural