2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut.

convolút2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~uți, ~e / E: fr convolute, lat convolutus] 1 (D. organe) Răsucit în formă de cornet. 2 Răsucit spre el însuși.

convolút1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Konvolut] 1 Grup de scrieri catalogate separat în biblioteci sau arhive. 2 Volum cuprinzând mai multe lucrări ale aceluiași autor sau având aceeași tematică.

CONVOLÚT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

CONVOLÚT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.

CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.

CONVOLÚT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus].

CONVOLÚT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].

CONVOLÚT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)

CONVOLÚT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convolút1 adj. m., pl. convolúți; f. convolútă, pl. convolúte

convolút2 s. n., pl. convolúturi

convolút adj. m., pl. convolúți; f. sg. convolútă, pl. convolúte

convolút s. n., pl. convolúturi

Intrare: convolut (adj.)
convolut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolut
  • convolutul
  • convolutu‑
  • convolu
  • convoluta
plural
  • convoluți
  • convoluții
  • convolute
  • convolutele
genitiv-dativ singular
  • convolut
  • convolutului
  • convolute
  • convolutei
plural
  • convoluți
  • convoluților
  • convolute
  • convolutelor
vocativ singular
plural
Intrare: convolut (s.n.)
convolut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolut
  • convolutul
  • convolutu‑
plural
  • convoluturi
  • convoluturile
genitiv-dativ singular
  • convolut
  • convolutului
plural
  • convoluturi
  • convoluturilor
vocativ singular
plural
convolută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolu
  • convoluta
plural
  • convolute
  • convolutele
genitiv-dativ singular
  • convolute
  • convolutei
plural
  • convolute
  • convolutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convolut (adj.)

  • 1. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Răsucit, întors asupra lui însuși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

convolut (s.n.) convolută

  • 1. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: