2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut.

CONVOLÚT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

CONVOLÚT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.

CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.

convolút1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Konvolut] 1 Grup de scrieri catalogate separat în biblioteci sau arhive. 2 Volum cuprinzând mai multe lucrări ale aceluiași autor sau având aceeași tematică.

convolút2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~uți, ~e / E: fr convolute, lat convolutus] 1 (D. organe) Răsucit în formă de cornet. 2 Răsucit spre el însuși.

CONVOLÚT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus].

CONVOLÚT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].

CONVOLÚT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus)

CONVOLÚT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convolút1 adj. m., pl. convolúți; f. convolútă, pl. convolúte

convolút2 s. n., pl. convolúturi

convolút s. n., pl. convolúturi

convolút adj. m., pl. convolúți; f. sg. convolútă, pl. convolúte

Intrare: convolut (adj.)
convolut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolut
  • convolutul
  • convolutu‑
  • convolu
  • convoluta
plural
  • convoluți
  • convoluții
  • convolute
  • convolutele
genitiv-dativ singular
  • convolut
  • convolutului
  • convolute
  • convolutei
plural
  • convoluți
  • convoluților
  • convolute
  • convolutelor
vocativ singular
plural
Intrare: convolut (s.n.)
convolut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolut
  • convolutul
  • convolutu‑
plural
  • convoluturi
  • convoluturile
genitiv-dativ singular
  • convolut
  • convolutului
plural
  • convoluturi
  • convoluturilor
vocativ singular
plural
convolută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolu
  • convoluta
plural
  • convolute
  • convolutele
genitiv-dativ singular
  • convolute
  • convolutei
plural
  • convolute
  • convolutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convolut (adj.)

  • 1. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Răsucit, întors asupra lui însuși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

convolut (s.n.) convolută

  • 1. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: