7 definiții pentru convolut (adj.)
Explicative DEX
CONVOLUT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.
CONVOLUT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
convolut2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~uți, ~e / E: fr convolute, lat convolutus] 1 (D. organe) Răsucit în formă de cornet. 2 Răsucit spre el însuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVOLUT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVOLUT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
convolut1 adj. m., pl. convoluți; f. convolută, pl. convolute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
convolut1 adj. m., pl. convoluți; f. convolută, pl. convolute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
convolut adj. m., pl. convoluți; f. sg. convolută, pl. convolute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
convolut, convolutăadjectiv
- 1. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Răsucit, întors asupra lui însuși. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- convoluté DEX '09 DEX '98 DN
- convolutus DEX '09 DEX '98 DN