7 definiții pentru convolut (s.n.) convolută


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convolút1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Konvolut] 1 Grup de scrieri catalogate separat în biblioteci sau arhive. 2 Volum cuprinzând mai multe lucrări ale aceluiași autor sau având aceeași tematică.

CONVOLÚT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

CONVOLÚT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

CONVOLÚT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].

CONVOLÚT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)

CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convolút2 s. n., pl. convolúturi

convolút s. n., pl. convolúturi

Intrare: convolut (s.n.)
convolut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolut
  • convolutul
  • convolutu‑
plural
  • convoluturi
  • convoluturile
genitiv-dativ singular
  • convolut
  • convolutului
plural
  • convoluturi
  • convoluturilor
vocativ singular
plural
convolută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convolu
  • convoluta
plural
  • convolute
  • convolutele
genitiv-dativ singular
  • convolute
  • convolutei
plural
  • convolute
  • convolutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convolut (s.n.) convolută

  • 1. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: