convocator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: convoca + -tor] 1 a Care convoacă. 2 a Specific convocării (12). 3 a Care se referă la convocare (1). 4 a Care provine de la convocare (1). 5 a Care aparține convocării (1). 6 sf (Trs; Buc) Convocare (2). 7 sn (Iuz) Lista cu persoanele convocate la o acțiune. corectată

CONVOCATÓR, -OÁRE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoacă. 2. S. n. (Ieșit din uz) Listă cu persoane convocate la o acțiune și semnăturile lor. – Convoca + suf. -tor.

CONVOCATÓR, -OÁRE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoacă. 2. (Ieșit din uz) S. n. Listă cu cei convocați la o acțiune și semnăturile lor. – Convoca + suf. -tor.

CONVOCATÓR, -OÁRE adj. Care convoacă. // s.n. Listă cu cei convocați (la o adunare). [Cf. it. convocatore].

CONVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care convoacă. II. s. n. listă cu cei convocați la o adunare. (< fr. convocateur)

convocatór adj. m., pl. convocatóri; f. sg. și pl. convocatoáre