5 definiții pentru convocator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convocator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: convoca + -tor] 1 a Care convoacă. 2 a Specific convocării (12). 3 a Care se referă la convocare (1). 4 a Care provine de la convocare (1). 5 a Care aparține convocării (1). 6 sf (Trs; Buc) Convocare (2). 7 sn (Iuz) Lista cu persoanele convocate la o acțiune. corectată

CONVOCATÓR, -OÁRE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoacă. 2. S. n. (Ieșit din uz) Listă cu persoane convocate la o acțiune și semnăturile lor. – Convoca + suf. -tor.

CONVOCATÓR, -OÁRE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoacă. 2. (Ieșit din uz) S. n. Listă cu cei convocați la o acțiune și semnăturile lor. – Convoca + suf. -tor.

CONVOCATÓR, -OÁRE adj. Care convoacă. // s.n. Listă cu cei convocați (la o adunare). [Cf. it. convocatore].

CONVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care convoacă. II. s. n. listă cu cei convocați la o adunare. (< fr. convocateur)

Intrare: convocator (s.n.)
convocator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convocator
  • convocatorul
  • convocatoru‑
plural
  • convocatoare
  • convocatoarele
genitiv-dativ singular
  • convocator
  • convocatorului
plural
  • convocatoare
  • convocatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convocator (s.n.)

  • 1. ieșit din uz Listă cu persoane convocate la o acțiune și semnăturile lor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Convoca + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09