7 definiții pentru convocator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVOCATOR, -OARE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoacă. 2. S. n. (Ieșit din uz) Listă cu persoane convocate la o acțiune și semnăturile lor. – Convoca + suf. -tor.
convocator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: convoca + -tor] 1 a Care convoacă. 2 a Specific convocării (12). 3 a Care se referă la convocare (1). 4 a Care provine de la convocare (1). 5 a Care aparține convocării (1). 6 sf (Trs; Buc) Convocare (2). 7 sn (Iuz) Lista cu persoanele convocate la o acțiune. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVOCATOR, -OARE, convocatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care convoacă. 2. (Ieșit din uz) S. n. Listă cu cei convocați la o acțiune și semnăturile lor. – Convoca + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONVOCATOR, -OARE adj. Care convoacă. // s.n. Listă cu cei convocați (la o adunare). [Cf. it. convocatore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVOCATOR, -OARE I. adj. care convoacă. II. s. n. listă cu cei convocați la o adunare. (< fr. convocateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+convocator1 adj. m. (+ s. n.: tabel ~), f. convocatoare (listă ~); pl. convocatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
convocator adj. m., pl. convocatori; f. sg. și pl. convocatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DEX '09 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
convocator, convocatoareadjectiv
- 1. Care convoacă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Convoca + sufix -tor. DEX '98 DEX '09