14 definiții pentru conviețui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conviețuí vi [At: DA ms / Pzi: ~ésc / E: con1- + viețui după lat convivere] A trăi în același loc cu cineva Si: coabita.

CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi împreună în același loc cu cineva; a coabita. – Con1- + viețui (după lat. convivere).

CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita. – Con1- + viețui (după lat. convivere)

CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva. – Pronunțat: -vie-.

CONVIÉȚUI vb. IV intr. A trăi împreună, în același loc cu cineva. [Pron. -vie-. / după lat. convivere, germ. zusammenleben].

CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere)

A CONVIEȚUÍ ~iésc intranz. A viețui împreună; a conlocui; a coabita. [Sil. -țu-i-] /con- + a viețui

conviețuì v. a trăi împreună.

*convĭețuĭésc v. intr. (con- și vĭețuĭesc). Vĭețuĭesc împreună, coabitez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conviețuí (a ~) (-vie-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conviețuiésc, imperf. 3 sg. conviețuiá; conj. prez. 3 să conviețuiáscă

conviețuí vb. → viețui


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVIEȚUÍ vb. v. coabita.

CONVIEȚUI vb. (JUR.) a coabita, a trăi, a viețui. (Au ~ timp de doi ani.)

Intrare: conviețui
  • silabație: con-vie-țu-i
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conviețui
  • conviețuire
  • conviețuit
  • conviețuitu‑
  • conviețuind
  • conviețuindu‑
singular plural
  • conviețuiește
  • conviețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conviețuiesc
(să)
  • conviețuiesc
  • conviețuiam
  • conviețuii
  • conviețuisem
a II-a (tu)
  • conviețuiești
(să)
  • conviețuiești
  • conviețuiai
  • conviețuiși
  • conviețuiseși
a III-a (el, ea)
  • conviețuiește
(să)
  • conviețuiască
  • conviețuia
  • conviețui
  • conviețuise
plural I (noi)
  • conviețuim
(să)
  • conviețuim
  • conviețuiam
  • conviețuirăm
  • conviețuiserăm
  • conviețuisem
a II-a (voi)
  • conviețuiți
(să)
  • conviețuiți
  • conviețuiați
  • conviețuirăți
  • conviețuiserăți
  • conviețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • conviețuiesc
(să)
  • conviețuiască
  • conviețuiau
  • conviețui
  • conviețuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conviețui

etimologie: