13 definiții pentru conveniență

conveniénță [At: Lm / P: ~ni-en~ / V: (înv) ~nán~, ~nín~ / Pl: ~țe / E: fr convenance, it convenienza] sf 1 (Mpl) Regulă de purtare impusă de o anumită societate. 2 a (Îla) De ~ Făcut numai pentru a respecta anumite cerințe sociale sau interese. 3 a (Îs) Căsătorie de ~ Căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale. 4 sf Potrivire.

CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.

CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.

CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Ansamblul regulilor de purtare impuse de o anumită societate (în special cea feudală și burgheză). V. p o l i t e ț e. Pentru ce, adică, mi-aș gîtui eu îmboldirile propriei mele firi, turnîndu-le în tipand sucit și îngust al «conveniențelor» meșteșugite? HOGAȘ, M. N. 233. Vă adresez o cerere care nu e poate tocmai la locul ei și în armonie cu conveniențele sociale. MACEDONSKI, O. II 420. ◊ (În societatea burgheză) Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seamă numai de condițiile materiale și familiale. – Pronunțat: -ni-en-.

conveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. conveniénței; pl. conveniénțe

conveniénță s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. conveniénței; pl. conveniénțe

CONVENIÉNȚĂ s. (mai ales la pl.) uzanță. (Trebuie să se supună ~elor.)

CONVENIÉNȚĂ s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită societate. ◊ De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de formă. [Pron. -ni-en-, gen. -ței. / cf. it. convenienza, fr. convenance].

CONVENIÉNȚĂ s. f. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanță. ♦ de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă. (< it. convenienza)

CONVENIÉNȚĂ ~e f. Regulă de purtare impusă într-o societate. ◊ Căsătorie de ~ căsătorie bazată pe interese materiale. [Sil. -ni-en-] /<it. convenienza, fr. convenance

conveniență f. 1. raport, conformitate; 2. pl. bunacuviință socială.

*conveniénță f., pl. e (lat. convenientia, fr. convenance. V. pro-veniență). Conformitate, potrivire: conveniență de caracter. Cuviință, decență: conveniența socială (saŭ conveniențele sociale). Căsătorie de conveniență, aceĭa la care-s luate în considerațiune nobleța orĭ averea orĭ cultura în locu dragosteĭ reciproce.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONVENIÉNȚĂ s. uzanță. (Trebuie să se supună ~elor.)

Intrare: conveniență
conveniență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conveniență conveniența
plural conveniențe conveniențele
genitiv-dativ singular conveniențe convenienței
plural conveniențe conveniențelor
vocativ singular
plural