*conveniénță f., pl. e (lat. convenientia, fr. convenance. V. pro-veniență). Conformitate, potrivire: conveniență de caracter. Cuviință, decență: conveniența socială (saŭ conveniențele sociale). Căsătorie de conveniență, aceĭa la care-s luate în considerațiune nobleța orĭ averea orĭ cultura în locu dragosteĭ reciproce.