10 definiții pentru convenționalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convenționalísm sn [At: CONTEMPORANUL II, 1949, nr. 120, 13/5 / P: ~ți~o~ / Pl: ~e / E: fr conventionnalisme] 1 Caracter convențional (1) Si: convenționalitate. 2 (În artă) Tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără a exista o percepție proprie. 3 Prezență în opera de artă a unor elemente devenite clișee. 4 Lipsă a unor viziuni estetice sau ideologice proprii. 5 Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii, de știință în mod arbitrar. 6 (Îs) ~ moral Teorie care consideră morala drept rezultat al unei convenții asupra a ceea ce este bine sau rău.

CONVENȚIONALÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionalisme.

CONVENȚIONALÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor deja acceptate, fără o percepere proprie, realistă, a faptelor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionalisme.

CONVENȚIONALÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în literatură și artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor. In [basorelieful] «Mustitul strugurilor» se remarcă o anumită uniformitate a expresiei oamenilor, o anume doză de convenționalism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. – Pronunțat: -ți-o-.

CONVENȚIONALÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme].

CONVENȚIONALÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este convențional; tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee. 2. concepție filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile și teoriile științifice ar fi simple convenții create în mod arbitrar de oamenii de știință. (< fr. conventionnalisme)

CONVENȚIONALÍSM n. 1) Caracter convențional. ~ul ideilor. 2) Procedeu convențional. A face uz de ~. 3) Curent în filozofia matematicii, conform căruia noțiunile și teoriile științifice reprezintă numai simboluri și convenții stabilite de savanți în mod arbitrar. [Sil. -ți-o-] /<fr. conventionalisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convenționalísm (-ți-o-) s. n.

convenționalísm s. n. (sil. -ți-o-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVENȚIONALÍSM s. v. convenționalitate.

Intrare: convenționalism
  • silabație: -ți-o-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convenționalism
  • convenționalismul
  • convenționalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • convenționalism
  • convenționalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convenționalism

  • 1. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: convenționalitate un exemplu
    exemple
    • În [basorelieful] «Mustitul strugurilor» se remarcă o anumită uniformitate a expresiei oamenilor, o anume doză de convenționalism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5.
      surse: DLRLC
  • 2. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar.
    surse: DN
    • 2.1. Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău.
      surse: DN

etimologie: