CONVENȚIONALISM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionalisme.

convenționalism sn [At: CONTEMPORANUL II, 1949, nr. 120, 13/5 / P: ~ți~o~ / Pl: ~e / E: fr conventionnalisme] 1 Caracter convențional (1) Si: convenționalitate. 2 (În artă) Tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără a exista o percepție proprie. 3 Prezență în opera de artă a unor elemente devenite clișee. 4 Lipsă a unor viziuni estetice sau ideologice proprii. 5 Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii, de știință în mod arbitrar. 6 (Îs) ~ moral Teorie care consideră morala drept rezultat al unei convenții asupra a ceea ce este bine sau rău.

CONVENȚIONALISM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor deja acceptate, fără o percepere proprie, realistă, a faptelor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionalisme.

CONVENȚIONALISM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în literatură și artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor. In [basorelieful] «Mustitul strugurilor» se remarcă o anumită uniformitate a expresiei oamenilor, o anume doză de convenționalism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. – Pronunțat: -ți-o-.

CONVENȚIONALISM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gîndirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme].

CONVENȚIONALISM s. n. 1. caracterul a ceea ce este convențional; tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee. 2. concepție filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile și teoriile științifice ar fi simple convenții create în mod arbitrar de oamenii de știință. (< fr. conventionnalisme)

CONVENȚIONALISM n. 1) Caracter convențional. ~ul ideilor. 2) Procedeu convențional. A face uz de ~. 3) Curent în filozofia matematicii, conform căruia noțiunile și teoriile științifice reprezintă numai simboluri și convenții stabilite de savanți în mod arbitrar. [Sil. -ți-o-] /<fr. conventionalisme

convenționalism (desp. -ți-o-) s. n.

convenționalism (-ți-o-) s. n.

convenționalism s. n. (sil. -ți-o-)

CONVENȚIONALISM s. v. convenționalitate.