CONVENȚIONALISM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în literatură și artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor. In [basorelieful] «Mustitul strugurilor» se remarcă o anumită uniformitate a expresiei oamenilor, o anume doză de convenționalism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. – Pronunțat: -ți-o-.