convenționalism sn [At: CONTEMPORANUL II, 1949, nr. 120, 13/5 / P: ~ți~o~ / Pl: ~e / E: fr conventionnalisme] 1 Caracter convențional (1) Si: convenționalitate. 2 (În artă) Tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără a exista o percepție proprie. 3 Prezență în opera de artă a unor elemente devenite clișee. 4 Lipsă a unor viziuni estetice sau ideologice proprii. 5 Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii, de știință în mod arbitrar. 6 (Îs) ~ moral Teorie care consideră morala drept rezultat al unei convenții asupra a ceea ce este bine sau rău.