CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.

convalescent, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 38 / Pl: ~nți, ~e / E: fr convalescent, lat convalescens] 1-2 (Persoană) care se află în convalescență.

convalescență sf [At: CARAGIALE, O. VII, 166 / Pl: ~țe / E: fr convalescence, lat convalescentia] Perioadă prin care trece un bolnav după boală, până la însănătoșirea deplină Si: întremare.

CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.

CONVALESCENT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire, în perioada de însănătoșire. Întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109. Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370. Flori cu fețele palide, ca niște convalescente. îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.

CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă de tranziție între o boală (acută) vindecată și însănătoșirea completă; întremare. O învățasem în timpul convalescenței un cîntec, care a avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai tîrziu. IBRĂILEANU, A. 20. Rog ține-mă în curent cu progresele convalescenței pacienților noștri. CARAGIALE, O. VII 166.

CONVALESCENT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].

CONVALESCENȚĂ s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia].

CONVALESCENT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)

CONVALESCENȚĂ s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia)

CONVALESCENT ~tă, (~ți, ~te) și substantival Care ține de convalescență; pe cale de însănătoșire. /<fr. convalescent, lat. convalescens, ~ntis

CONVALESCENȚĂ f. Perioadă de tranziție între starea activă și revenirea la sănătate. Bolnav în ~. A intra în ~. [G.-D. convalescenței] /<fr. convalescence, lat. convalescentia

convalescent a. care se scoală dintr’o boală.

convalescență f. starea unei persoane care se întremează.

*convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare).

*convalescénță f., pl. e (lat. convalescentia). Starea celuĭ care se scoală după boală.

convalescent adj. m., s. m., pl. convalescenți; adj. f., s. f. convalescentă, pl. convalescente

convalescență s. f., g.-d. art. convalescenței

convalescent adj. m., s. m., pl. convalescenți; adj. f., s. f. convalescentă, pl. convalescente

convalescență s. f., g.-d. art. convalescenței

convalescent adj. m., s. m., pl. convalescenți; f. sg. convalescentă, pl. convalescente

convalescență s. f., g.-d. art. convalescenței

CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

CONVALESCENȚĂ s. (MED.) (înv.) reconvalescență. (Bolnav aflat în ~.)

CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

CONVALESCENȚĂ s. (MED.) (înv.) reconvalescență. (Bolnav aflat în ~.)