15 definiții pentru contuzie contuziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contúzie sf [At: C. PETRESCU, C. V. 42 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contusion, lat contusio, -onis] Traumatism care povoacă strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului, în urma lovirii cu un obiect dur.

CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [Var.: contuziúne s. f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, -onis.

CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [Var.: contuziúne s. f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, -onis.

CONTÚZIE, contuzii, s. f. (Și în forma contuziune) Leziune provocată prin lovire, fără rănirea pielii. Fiecare se introduce în așternut, pipăindu-și cu duioșie o contuziune, cu satisfacția că s-a întors viu și aproximativ intact de la o crîncenă încăierare. C. PETRESCU, C. V. 42. – Pronunțat: -zi-e. – Variantă: contuziúne s. f.

CONTÚZIE s.f. Leziune provocată prin lovire. [Gen. -iei, var. contuziune s.f. / cf. fr. contusion, lat. contusio].

CONTÚZIE s. f. leziune tisulară provocată prin lovire. (< fr. contusion, lat. contusio)

CONTÚZIE ~i f. Leziune fără manifestare exterioară produsă de un șoc. ~ cerebrală. [Art. contuzia; G.-D. contuziei; Sil. -zi-e] /<fr. contusion, lat. contrusio, ~onis

contuziune sf vz contuzie

CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie.

CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie.

CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie.

CONTUZIÚNE s.f. v. contuzie.

contuziune f. vătămare produsă de un corp contundent.

*contuziúne f. (lat. contúsio, -ónis. V. contundent). Rană, vînătaĭe, lovitură, vătămare produsă de un corp contundent. – Și -úzie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contúzie (-zi-e) s. f., art. contúzia (-zi-a), g.-d. art. contúziei; pl. contúzii, art. contúziile (-zi-i-)

contúzie s. f. (sil. -zi-e), art. contúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. contúziei; pl. contúzii, art. contúziile (sil. -zi-i-)

Intrare: contuzie
  • silabație: -zi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuzie
  • contuzia
plural
  • contuzii
  • contuziile
genitiv-dativ singular
  • contuzii
  • contuziei
plural
  • contuzii
  • contuziilor
vocativ singular
plural
contuziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuziune
  • contuziunea
plural
  • contuziuni
  • contuziunile
genitiv-dativ singular
  • contuziuni
  • contuziunii
plural
  • contuziuni
  • contuziunilor
vocativ singular
plural

contuzie contuziune

  • 1. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fiecare se introduce în așternut, pipăindu-și cu duioșie o contuziune, cu satisfacția că s-a întors viu și aproximativ intact de la o crîncenă încăierare. C. PETRESCU, C. V. 42.
      surse: DLRLC

etimologie: