2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura.V. contura.

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura.V. contura.

conturare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: contura] 1 Schițare. 2 Reliefare a unor norme, calități Si: conturat1 (2).

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a contura un lucru.Fig. Precizare; scoatere în evidență. O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2.

CONTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contura și rezultatul ei. [< contura].

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

contura vt [At: SADOVEANU, P. S. 197 / Pzi: ~réz / E: contur] 1 vt A trasa conturul unui obiect. 2-3 vtr (Fig) A (se) închega în forme concrete.

CONTURÁ, conturez, vb. I. Tranz. A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. ◊ Fig. A preciza, a închega în forme precise. Situațiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.

CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].

CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)

A CONTURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schița. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din contur

A SE CONTURÁ se ~eáză intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se ~ează. /Din contur

*conturéz v. tr. (fr. contourer, d. it. contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tabloŭ. V. refl. Apar în contururĭ: munțiĭ se conturaŭ la orizont. V. profilez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conturare s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări

conturare s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări

conturáre s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări

contura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conturez, 3 conturea; conj. prez. 1 sg. să conturez, 3 să contureze

contura (a ~) vb., ind. prez. 3 conturea

conturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, 3 sg. și pl. contureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTURÁRE s. 1. delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. creionare, schițare. (~ unui profil.)

CONTURARE s. 1. delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. creionare, schițare. (~ unui profil.)

CONTURÁ vb. 1. v. profila. 2. a evidenția, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. v. schița. 4. v. zugrăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

CONTURA vb. 1. a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 2. a evidenția, a mula, a reliefa (Rochia îi ~ corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.) 4. a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se ~ într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

Intrare: conturare
conturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conturare
  • conturarea
plural
  • conturări
  • conturările
genitiv-dativ singular
  • conturări
  • conturării
plural
  • conturări
  • conturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contura
  • conturare
  • conturat
  • conturatu‑
  • conturând
  • conturându‑
singular plural
  • conturea
  • conturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conturez
(să)
  • conturez
  • conturam
  • conturai
  • conturasem
a II-a (tu)
  • conturezi
(să)
  • conturezi
  • conturai
  • conturași
  • conturaseși
a III-a (el, ea)
  • conturea
(să)
  • contureze
  • contura
  • contură
  • conturase
plural I (noi)
  • conturăm
(să)
  • conturăm
  • conturam
  • conturarăm
  • conturaserăm
  • conturasem
a II-a (voi)
  • conturați
(să)
  • conturați
  • conturați
  • conturarăți
  • conturaserăți
  • conturaseți
a III-a (ei, ele)
  • conturea
(să)
  • contureze
  • conturau
  • contura
  • conturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conturare, conturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) contura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. figurat Scoatere în evidență. DLRLC
      sinonime: precizare
      • format_quote O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2. DLRLC
etimologie:
  • vezi contura DEX '09 DEX '98 DN

contura, conturezverb

  • 1. tranzitiv A schița, a trasa conturul unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conturna
    • format_quote Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Situațiile conturează cu forță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. DLRLC
    • format_quote Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60. DLRLC
etimologie:
  • contur DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.