2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conturare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: contura] 1 Schițare. 2 Reliefare a unor norme, calități Si: conturat1 (2).

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura.V. contura.

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura.V. contura.

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a contura un lucru.Fig. Precizare; scoatere în evidență. O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2.

CONTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contura și rezultatul ei. [< contura].

contura vt [At: SADOVEANU, P. S. 197 / Pzi: ~réz / E: contur] 1 vt A trasa conturul unui obiect. 2-3 vtr (Fig) A (se) închega în forme concrete.

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

CONTURÁ, conturez, vb. I. Tranz. A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. ◊ Fig. A preciza, a închega în forme precise. Situațiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.

CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].

CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)

A SE CONTURÁ se ~eáză intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se ~ează. /Din contur

A CONTURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schița. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din contur

*conturéz v. tr. (fr. contourer, d. it. contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tabloŭ. V. refl. Apar în contururĭ: munțiĭ se conturaŭ la orizont. V. profilez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conturáre s. f., g.-d. art. conturắrii; pl. conturắri

conturáre s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări

conturá (a ~) vb., ind. prez. 3 contureáză

conturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, 3 sg. și pl. contureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTURÁRE s. 1. delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. creionare, schițare. (~ unui profil.)

CONTURARE s. 1. delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. creionare, schițare. (~ unui profil.)

CONTURÁ vb. 1. v. profila. 2. a evidenția, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. v. schița. 4. v. zugrăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

arată toate definițiile

Intrare: conturare
conturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conturare
  • conturarea
plural
  • conturări
  • conturările
genitiv-dativ singular
  • conturări
  • conturării
plural
  • conturări
  • conturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contura
  • conturare
  • conturat
  • conturatu‑
  • conturând
  • conturându‑
singular plural
  • conturea
  • conturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conturez
(să)
  • conturez
  • conturam
  • conturai
  • conturasem
a II-a (tu)
  • conturezi
(să)
  • conturezi
  • conturai
  • conturași
  • conturaseși
a III-a (el, ea)
  • conturea
(să)
  • contureze
  • contura
  • contură
  • conturase
plural I (noi)
  • conturăm
(să)
  • conturăm
  • conturam
  • conturarăm
  • conturaserăm
  • conturasem
a II-a (voi)
  • conturați
(să)
  • conturați
  • conturați
  • conturarăți
  • conturaserăți
  • conturaseți
a III-a (ei, ele)
  • conturea
(să)
  • contureze
  • conturau
  • contura
  • conturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conturare

  • 1. Acțiunea de a (se) contura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. figurat Scoatere în evidență.
      surse: DLRLC sinonime: precizare un exemplu
      exemple
      • O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi contura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

contura

  • 1. tranzitiv A schița, a trasa conturul unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conturna un exemplu
    exemple
    • Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preciza închega 2 exemple
    exemple
    • Situațiile conturează cu forță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285.
      surse: DLRLC
    • Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • contur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN