CONTURARE, conturări, s. f. Acțiunea de a contura un lucru. ♦ Fig. Precizare; scoatere în evidență. O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2.