opțiuni

2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

controvérsă sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~se / E: fr controverse] 1 Discuție în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. 2 (Fam) Discuție aprinsă. 3 (Fam; pex) Ceartă.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni principiale, îl ispitea... dorința de a mai gusta din fructul acum interzis al controverselor acerbe. C. PETRESCU, Î. II 215. Aci vrînd-nevrînd trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală. ODOBESCU, S.III 24. ♦ Discuție aprinsă, neînțelegere. Ca să nu piardă timpul, începu să completeze coloanele unui tablou, așteptînd pînă se va aplana controversa de afară. C. PETRESCU, Î. II 149. Gospodina a curmat controversa cu o ușoară încruntare a sprîncenelor. C. PETRESCU, A. 291. Se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicînd pentru sine obligația de a plăti. REBREANU, R. I 42.

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură].

CONTROVÉRSĂ s. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse)

CONTROVÉRSĂ ~e f. Discuție în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse

controversă f. desbatere asupra unei chestiuni de filozofie sau de teologie.

*controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune, contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică).

controversa vt [At: DA ms / Pzi: ~séz/ E: fr controverser] (Rar) A discuta, în contradictoriu, asupra unei probleme de principiu.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser].

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser)

controversà v. a discuta, a desbate.

*controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

controversă.

controversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 controverseáză

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. și pl. controverseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuție, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul...)

arată toate definițiile

Intrare: controversă
controversă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • controversă
  • controversa
plural
  • controverse
  • controversele
genitiv-dativ singular
  • controverse
  • controversei
plural
  • controverse
  • controverselor
vocativ singular —
plural —
Intrare: controversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • controversa
  • controversare
  • controversat
  • controversatu‑
  • controversând
  • controversându‑
 singular plural
  • controversează
  • controversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • controversez
 (să)
  • controversez
  • controversam
  • controversai
  • controversasem
a II-a (tu)
  • controversezi
 (să)
  • controversezi
  • controversai
  • controversași
  • controversaseși
a III-a (el, ea)
  • controversează
 (să)
  • controverseze
  • controversa
  • controversă
  • controversase
plural I (noi)
  • controversăm
 (să)
  • controversăm
  • controversam
  • controversarăm
  • controversaserăm
  • controversasem
a II-a (voi)
  • controversați
 (să)
  • controversați
  • controversați
  • controversarăți
  • controversaserăți
  • controversaseți
a III-a (ei, ele)
  • controversează
 (să)
  • controverseze
  • controversau
  • controversară
  • controversaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

controversă

  • 1. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: discuție dispută litigiu polemică 2 exemple
    exemple
    • Îl ispitea... dorința de a mai gusta din fructul acum interzis al controverselor acerbe. C. PETRESCU, Î. II 215.
      surse: DLRLC
    • Aci vrînd-nevrînd trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală. ODOBESCU, S.III 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar Discuție aprinsă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ceartă neînțelegere scandal sfadă 3 exemple
      exemple
      • Ca să nu piardă timpul, începu să completeze coloanele unui tablou, așteptînd pînă se va aplana controversa de afară. C. PETRESCU, Î. II 149.
        surse: DLRLC
      • Gospodina a curmat controversa cu o ușoară încruntare a sprîncenelor. C. PETRESCU, A. 291.
        surse: DLRLC
      • Se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicînd pentru sine obligația de a plăti. REBREANU, R. I 42.
        surse: DLRLC

etimologie:

controversa

  • 1. rar A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: