2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.

controvérsă sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~se / E: fr controverse] 1 Discuție în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. 2 (Fam) Discuție aprinsă. 3 (Fam; pex) Ceartă.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni principiale, îl ispitea... dorința de a mai gusta din fructul acum interzis al controverselor acerbe. C. PETRESCU, Î. II 215. Aci vrînd-nevrînd trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală. ODOBESCU, S.III 24. ♦ Discuție aprinsă, neînțelegere. Ca să nu piardă timpul, începu să completeze coloanele unui tablou, așteptînd pînă se va aplana controversa de afară. C. PETRESCU, Î. II 149. Gospodina a curmat controversa cu o ușoară încruntare a sprîncenelor. C. PETRESCU, A. 291. Se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicînd pentru sine obligația de a plăti. REBREANU, R. I 42.

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură].

CONTROVÉRSĂ s. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse)

CONTROVÉRSĂ ~e f. Discuție în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse

controversă f. desbatere asupra unei chestiuni de filozofie sau de teologie.

*controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune, contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică).

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

controversa vt [At: DA ms / Pzi: ~séz/ E: fr controverser] (Rar) A discuta, în contradictoriu, asupra unei probleme de principiu.

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser].

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser)

controversà v. a discuta, a desbate.

*controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

controversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 controverseáză

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. și pl. controverseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuție, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul...)

arată toate definițiile

Intrare: controversă
controversă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • controversă
  • controversa
plural
  • controverse
  • controversele
genitiv-dativ singular
  • controverse
  • controversei
plural
  • controverse
  • controverselor
vocativ singular
plural
Intrare: controversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • controversa
  • controversare
  • controversat
  • controversatu‑
  • controversând
  • controversându‑
singular plural
  • controversea
  • controversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • controversez
(să)
  • controversez
  • controversam
  • controversai
  • controversasem
a II-a (tu)
  • controversezi
(să)
  • controversezi
  • controversai
  • controversași
  • controversaseși
a III-a (el, ea)
  • controversea
(să)
  • controverseze
  • controversa
  • controversă
  • controversase
plural I (noi)
  • controversăm
(să)
  • controversăm
  • controversam
  • controversarăm
  • controversaserăm
  • controversasem
a II-a (voi)
  • controversați
(să)
  • controversați
  • controversați
  • controversarăți
  • controversaserăți
  • controversaseți
a III-a (ei, ele)
  • controversea
(să)
  • controverseze
  • controversau
  • controversa
  • controversaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

controversă

  • 1. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: discuție dispută litigiu polemică 2 exemple
    exemple
    • Îl ispitea... dorința de a mai gusta din fructul acum interzis al controverselor acerbe. C. PETRESCU, Î. II 215.
      surse: DLRLC
    • Aci vrînd-nevrînd trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală. ODOBESCU, S.III 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar Discuție aprinsă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ceartă neînțelegere scandal sfadă 3 exemple
      exemple
      • Ca să nu piardă timpul, începu să completeze coloanele unui tablou, așteptînd pînă se va aplana controversa de afară. C. PETRESCU, Î. II 149.
        surse: DLRLC
      • Gospodina a curmat controversa cu o ușoară încruntare a sprîncenelor. C. PETRESCU, A. 291.
        surse: DLRLC
      • Se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicînd pentru sine obligația de a plăti. REBREANU, R. I 42.
        surse: DLRLC

etimologie:

controversa

  • 1. rar A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: