2 intrări

16 definiții

contramandát, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~áți, ~e / E: contramanda] Revocat.

CONTRAMANDÁT adj. anulat, revocat. (Ordin ~.)

contramandá vt [At: GHICA, S. 710 / Pzi: ~déz / E: fr contremander] 1A revoca un ordin, o dispoziție, o hotărâre Și: anula. 2 A renunța la un plan, proiect, o vizită etc. stabilite anterior. 3 (Cmr) A revoca o comandă dată.

CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A. revoca un ordin, o dispoziție dată sau o hotărîre luată; a anula. Rogu-te, nu contramanda planul făcut și imediat anunță-mă despre sosirea iubitului nostru oaspete. CARAGIALE, O. VII 40. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. În urma acelei depeșe a trebuit să contramandăm toate disposițiunile luate și să așteptăm sosirea doctorului Mandl. GHICA, S. A. 159.

contramandá (a ~) vb., ind. prez. 3 contramandeáză

contramandá vb., ind. prez. 1 sg. contramandéz, 3 sg. și pl. contramandeáză

CONTRAMANDÁ vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.)

CONTRAMANDÁ vb. I. tr. A revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. [Cf. fr. contremander].

CONTRAMANDÁ vb. tr. a revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. (< fr. contremander)

A CONTRAMANDÁ ~éz tranz. (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a infirma. /<fr. contremander

contramandà v. a revoca un ordin dat.

*contramandéz v. tr. (fr. contre-mander, d. contre, contra, și mander, a porunci. V. mandez). Revoc un ordin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRAMANDÁT adj. anulat, revocat. (Ordin ~.)

CONTRAMANDÁ vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.)

Intrare: contramanda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contramanda contramandare contramandat contramandând singular plural
contramandea contramandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contramandez (să) contramandez contramandam contramandai contramandasem
a II-a (tu) contramandezi (să) contramandezi contramandai contramandași contramandaseși
a III-a (el, ea) contramandea (să) contramandeze contramanda contramandă contramandase
plural I (noi) contramandăm (să) contramandăm contramandam contramandarăm contramandaserăm, contramandasem*
a II-a (voi) contramandați (să) contramandați contramandați contramandarăți contramandaserăți, contramandaseți*
a III-a (ei, ele) contramandea (să) contramandeze contramandau contramanda contramandaseră
Intrare: contramandat
contramandat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contramandat contramandatul contramanda contramandata
plural contramandați contramandații contramandate contramandatele
genitiv-dativ singular contramandat contramandatului contramandate contramandatei
plural contramandați contramandaților contramandate contramandatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)