2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

contramandáre sf [At: CARAGIALE, O. VII, 32 / Pl: ~dri / E: contramanda] 1 Revocare a unui ordin, a unei hotărâri etc. 2 Renunțare la un plan, proiect, o vizită stabilite anterior. 3 (Cmr) Renunțare la o comandă dată.

CONTRAMANDÁRE, contramandări, s. f. Acțiunea de a contramanda.V. contramanda.

CONTRAMANDÁRE, contramandări, s. f. Acțiunea de a contramanda.V. contramanda.

CONTRAMANDÁRE, contramandări, s. f. Acțiunea de a contramanda; dispoziție prin care se revine asupra unei hotărîri. Rămîne să așteptați în cursul zilei de vineri o confirmare sau contramandare pe cale electrică. CARAGIALE, O. VII 32.

contramandáre s. f., g.-d. art. contramandắrii; pl. contramandắri

contramandáre s. f., g.-d. art. contramandării; pl. contramandări

CONTRAMANDÁRE s. anulare, revocare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

CONTRAMANDÁRE s.f. Acțiunea de a contramanda și rezultatul ei. [< contramanda].

contramandá vt [At: GHICA, S. 710 / Pzi: ~déz / E: fr contremander] 1A revoca un ordin, o dispoziție, o hotărâre Și: anula. 2 A renunța la un plan, proiect, o vizită etc. stabilite anterior. 3 (Cmr) A revoca o comandă dată.

CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A. revoca un ordin, o dispoziție dată sau o hotărîre luată; a anula. Rogu-te, nu contramanda planul făcut și imediat anunță-mă despre sosirea iubitului nostru oaspete. CARAGIALE, O. VII 40. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. În urma acelei depeșe a trebuit să contramandăm toate disposițiunile luate și să așteptăm sosirea doctorului Mandl. GHICA, S. A. 159.

contramandá (a ~) vb., ind. prez. 3 contramandeáză

contramandá vb., ind. prez. 1 sg. contramandéz, 3 sg. și pl. contramandeáză

CONTRAMANDÁ vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.)

CONTRAMANDÁ vb. I. tr. A revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. [Cf. fr. contremander].

CONTRAMANDÁ vb. tr. a revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. (< fr. contremander)

A CONTRAMANDÁ ~éz tranz. (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a infirma. /<fr. contremander

contramandà v. a revoca un ordin dat.

*contramandéz v. tr. (fr. contre-mander, d. contre, contra, și mander, a porunci. V. mandez). Revoc un ordin.

Intrare: contramanda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contramanda contramandare contramandat contramandând singular plural
contramandea contramandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contramandez (să) contramandez contramandam contramandai contramandasem
a II-a (tu) contramandezi (să) contramandezi contramandai contramandași contramandaseși
a III-a (el, ea) contramandea (să) contramandeze contramanda contramandă contramandase
plural I (noi) contramandăm (să) contramandăm contramandam contramandarăm contramandaserăm, contramandasem*
a II-a (voi) contramandați (să) contramandați contramandați contramandarăți contramandaserăți, contramandaseți*
a III-a (ei, ele) contramandea (să) contramandeze contramandau contramanda contramandaseră
Intrare: contramandare
contramandare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contramandare contramandarea
plural contramandări contramandările
genitiv-dativ singular contramandări contramandării
plural contramandări contramandărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)