2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

contrágere sf [At: DA ms / Pl: ~ri /E: contrage] (Grm) 1 Reducere a două silabe alăturate la o singura emisie vocalică Și: contracție (3).

CONTRÁGERE, contrageri, s. f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei. – V. contrage.

CONTRÁGERE, contrageri, s. f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei. – V. contrage.

CONTRÁGERE, contrageri, s. f. Faptul de a se contrage; reducere sau reunire a două elemente vocalice vecine într-unul singur (vocală sau diftong); contracție.

contrágere s. f., g.-d. art. contrágerii; pl. contrágeri

contrágere s. f. → tragere

CONTRÁGERE s. v. contractare, contracție, stricțiune.

CONTRÁGERE s.f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei; contracție. [< contrage].

contráge vr [At: DA / Pzi: contrág / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).

contráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem, imperf. 3 sg. contrăgeá; ger. contrăgấnd; part. contrás

contráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem; part. contrás

CONTRÁGE vb. v. contracta.

A se contrage ≠ a se dilata

CONTRÁGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strânge. [P.i. contrág. / < lat. contrahere, după trage].

CONTRÁGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)

A SE CONTRÁGE se contrág intranz. lingv. (despre vocale alăturate) A se uni, formând o singură emisiune vocalică. /<lat. contrahere


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

contrágere s. v. CONTRACTARE. CONTRACȚIE. STRICȚIUNE.

Intrare: contrage
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contrage contragere contras contrăgând singular plural
contrage contrageți, contrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contrag (să) contrag contrăgeam contrăsei contrăsesem
a II-a (tu) contragi (să) contragi contrăgeai contrăseși contrăseseși
a III-a (el, ea) contrage (să) contra contrăgea contrase contrăsese
plural I (noi) contragem (să) contragem contrăgeam contraserăm contrăseserăm, contrăsesem*
a II-a (voi) contrageți (să) contrageți contrăgeați contraserăți contrăseserăți, contrăseseți*
a III-a (ei, ele) contrag (să) contra contrăgeau contraseră contrăseseră
Intrare: contragere
contragere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contragere contragerea
plural contrageri contragerile
genitiv-dativ singular contrageri contragerii
plural contrageri contragerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)