2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contracara vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr contrecarrer] A zădărnici planurile, intențiile, acțiunile etc. cuiva.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se opune voinței sau acțiunii cuiva, a împiedica planurile cuiva; a se pune de-a curmezișul. [îl] bănuia pus într-adins acolo, să-l spioneze și să-i contracareze mișcările. PAS. Z. III 99.

CONTRACARÁ vb. I. tr. A se opune direct voinței, proiectelor, acțiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr. contrecarrer].

CONTRACARÁ vb. tr. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva. (< fr. contrecarrer)

A CONTRACARÁ ~éz tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca. /<fr. contrecarrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contracará (a ~) vb., ind. prez. 3 contracareáză

contracará vb., ind. prez. 1 sg. contracaréz, 3 sg. și pl. contracareáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTRACARÁ vb. v. anihila.

CONTRACARA vb. a anihila, a anula, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)

Intrare: contracarat
contracarat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contracarat
  • contracaratul
  • contracaratu‑
  • contracara
  • contracarata
plural
  • contracarați
  • contracarații
  • contracarate
  • contracaratele
genitiv-dativ singular
  • contracarat
  • contracaratului
  • contracarate
  • contracaratei
plural
  • contracarați
  • contracaraților
  • contracarate
  • contracaratelor
vocativ singular
plural
Intrare: contracara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contracara
  • contracarare
  • contracarat
  • contracaratu‑
  • contracarând
  • contracarându‑
singular plural
  • contracarea
  • contracarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contracarez
(să)
  • contracarez
  • contracaram
  • contracarai
  • contracarasem
a II-a (tu)
  • contracarezi
(să)
  • contracarezi
  • contracarai
  • contracarași
  • contracaraseși
a III-a (el, ea)
  • contracarea
(să)
  • contracareze
  • contracara
  • contracară
  • contracarase
plural I (noi)
  • contracarăm
(să)
  • contracarăm
  • contracaram
  • contracararăm
  • contracaraserăm
  • contracarasem
a II-a (voi)
  • contracarați
(să)
  • contracarați
  • contracarați
  • contracararăți
  • contracaraserăți
  • contracaraseți
a III-a (ei, ele)
  • contracarea
(să)
  • contracareze
  • contracarau
  • contracara
  • contracaraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contracara

etimologie: