2 intrări

11 definiții

contracará vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr contrecarrer] A zădărnici planurile, intențiile, acțiunile etc. cuiva.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se opune voinței sau acțiunii cuiva, a împiedica planurile cuiva; a se pune de-a curmezișul. [îl] bănuia pus într-adins acolo, să-l spioneze și să-i contracareze mișcările. PAS. Z. III 99.

contracará (a ~) vb., ind. prez. 3 contracareáză

contracará vb., ind. prez. 1 sg. contracaréz, 3 sg. și pl. contracareáză

CONTRACARÁ vb. v. anihila.

CONTRACARÁ vb. I. tr. A se opune direct voinței, proiectelor, acțiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr. contrecarrer].

CONTRACARÁ vb. tr. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva. (< fr. contrecarrer)

A CONTRACARÁ ~éz tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca. /<fr. contrecarrer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRACARÁ vb. a anihila, a anula, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)

Intrare: contracara
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contracara contracarare contracarat contracarând singular plural
contracarea contracarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contracarez (să) contracarez contracaram contracarai contracarasem
a II-a (tu) contracarezi (să) contracarezi contracarai contracarași contracaraseși
a III-a (el, ea) contracarea (să) contracareze contracara contracară contracarase
plural I (noi) contracarăm (să) contracarăm contracaram contracararăm contracaraserăm, contracarasem*
a II-a (voi) contracarați (să) contracarați contracarați contracararăți contracaraserăți, contracaraseți*
a III-a (ei, ele) contracarea (să) contracareze contracarau contracara contracaraseră
Intrare: contracarat
contracarat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contracarat contracaratul contracara contracarata
plural contracarați contracarații contracarate contracaratele
genitiv-dativ singular contracarat contracaratului contracarate contracaratei
plural contracarați contracaraților contracarate contracaratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)