2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrabanda vt [At: GHEȚIE, R. M. 89 / Pzi: ~déz / E: contrabanda] (Înv) A face contrabandă.

contrabándă sf [At: NEGRUZZI, S., I, 36 / V: ~bánt, ~bónt, ~robánt, cotrobánt / Pl: ~de / E: fr contrebande] 1 Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. 2 (Ccr) Marfa adusă sau sustrasă prin contrabandă (1). 3 (D. mărfuri; îla) De ~ Trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin. 4 (Fig; îal) Rezultat prin înșelătorie. 5 (Fig; îal) Fără valoare Si: fals. 6 (Îla) Prin ~ În mod ilegal Si: clandestin. 7 (Îal) Pe ascuns. 8 (Îe) A face ~ A trece o marfa ilegal dintr-o țară în alta, fără plata taxelor vamale.

CONTRABÁNDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin; fig. rezultat prin înșelătorie, fără valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.

CONTRABÁNDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin; fig. rezultat prin înșelătorie, fără valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.

CONTRABÁNDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau mărfuri sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfa transportată în acest mod. Contrabandele, furturile de cereale se executau după planurile lui. BART, E. 325. ◊ Loc. adj. De contrabandă = a) trecut sau destinat a fi trecut (de) peste graniță în mod clandestin. I-a oferit cafea și o havană de contrabandă. REBREANU, R. I 46. Toate [femeile] cu deosebite... mode de contrabandă. NEGRUZZI, S. I 36; b) fig. rezultat dintr-o înșelătorie, fără valabilitate, fals. Cîntat-am la ocazii,așa precum se cîntă Măriri de contrabandă sub masca lui Caton? MACEDONSKI, O. I 44. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, pe ascuns. Oamenii teatrului băgau prin contrabandă pe unii prin alte locuri, în timp ce voi stăteați... la ușa zăvorită. PAS, Z. I 189.

CONTRABÁNDĂ s.f. Trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfă astfel transportată. ◊ De contrabandă = trecut sau care urmează a fi trecut peste graniță în mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fără valoare; prin contrabandă = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].

CONTRABANDĂ s. f. trecere clandestină peste graniță a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată. ♦ prin ~ = pe ascuns. (< fr. contrebande)

CONTRABÁNDĂ ~e f. 1) Trecere clandestină a unor mărfuri peste graniță. ◊ Prin ~ pe ascuns; în mod ilegal. 2) Marfă trecută peste granița unui stat în acest fel. /<fr. contrebande

contrabandă f. fapta de a introduce pe furiș într’o țară mărfuri, oprite sau supuse vămei.

*contrabándă f., pl. e (fr. contrebande, d. it. contrabbando, d. bando, decret, ordin, lege). Introducere de marfă pe furiș p. a nu plăti vamă: a face contrabandă. Marfă introdusă pe furiș p. a nu plăti vamă: o contrabandă bogată. De contrabandă, introdus pin contrabandă: tutun de contrabandă. Fig. Fam. Fals: un conté de contrabandă. – Vulg. cotrobond, -bont și -bonț n., pl. urĭ și -boanță f., pl. e. Ca adj. -bond: tutun cotrobond. V. cacealma.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrabándă s. f., g.-d. art. contrabándei; pl. contrabánde

contrabándă s. f., g.-d. art. contrabándei; pl. contrabánde

Intrare: contrabanda
contrabanda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: contrabandă
contrabandă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrabandă
  • contrabanda
plural
  • contrabande
  • contrabandele
genitiv-dativ singular
  • contrabande
  • contrabandei
plural
  • contrabande
  • contrabandelor
vocativ singular
plural

contrabandă

  • 1. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Contrabandele, furturile de cereale se executau după planurile lui. BART, E. 325.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Marfă adusă sau sustrasă în acest mod.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. locuțiune adjectivală De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • I-a oferit cafea și o havană de contrabandă. REBREANU, R. I 46.
        surse: DLRLC
      • Toate [femeile] cu deosebite... mode de contrabandă. NEGRUZZI, S. I 36.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. figurat Rezultat prin înșelătorie, fără valoare.
        surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fals un exemplu
        exemple
        • Cîntat-am la ocazii, – așa precum se cîntă Măriri de contrabandă sub masca lui Caton? MACEDONSKI, O. I 44.
          surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Prin contrabandă = în mod ilegal, pe ascuns.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clandestin un exemplu
      exemple
      • Oamenii teatrului băgau prin contrabandă pe unii prin alte locuri, în timp ce voi stăteați... la ușa zăvorîtă. PAS, Z. I 189.
        surse: DLRLC

etimologie: