2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contorizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: contoriza] 1 Numărare prin intermediul unor aparate specializate Si: contorizat1 (1). 2 Înregistrare prin contor Si: contorizat1 (2).

CONTORIZÁRE, contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. – V. contoriza.

CONTORIZÁRE, contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. – V. contoriza.

contorizáre s. f. Înregistrare prin contor ◊ „Totodată, din banda aparatului înregistrator se poate vedea – în cazul neefectuării unei convorbiri – numai numărul format pe disc, neînsoțit însă de steluța de contorizare, ceea ce înseamnă că nu s-a aplicat, în acest caz, nici o taxă.” R.l. 15 II 72 p. 3. ◊ „Ampla acțiune a IDEB de contorizare a consumului [...]” I.B. 23 X 75 p. 2 (din contoriza; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504; DEX-S)

contoriza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: contor + -iza] 1 A număra prin intermediul unor aparate specializate. 2 A înregistra prin contor.

CONTORIZÁ, contorizez, vb. I. Tranz. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor. – Contor + suf. -iza.

CONTORIZÁ, contorizez, vb. I. Tranz. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor. – Contor + suf. -iza.

CONTORIZÁ vb. tr. a ține evidența, a înregistra prin contor. (< contor + -iza)

A CONTORIZÁ ~éz tranz. 1) (apă, gaz etc.) A măsura cu ajutorul contorului. 2) (locuințe, întreprinderi etc.) A prevedea cu contor. /contor + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*contorizáre s. f., g.-d. art. contorizắrii; pl. contorizắri

contorizáre s. f., pl. contorizări

*contorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 contorizeáză

contorizá vb., ind. prez. 1 sg. contorizéz, 3 sg. contorizeáză

Intrare: contorizare
contorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contorizare
  • contorizarea
plural
  • contorizări
  • contorizările
genitiv-dativ singular
  • contorizări
  • contorizării
plural
  • contorizări
  • contorizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contoriza
  • contorizare
  • contorizat
  • contorizatu‑
  • contorizând
  • contorizându‑
singular plural
  • contorizea
  • contorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contorizez
(să)
  • contorizez
  • contorizam
  • contorizai
  • contorizasem
a II-a (tu)
  • contorizezi
(să)
  • contorizezi
  • contorizai
  • contorizași
  • contorizaseși
a III-a (el, ea)
  • contorizea
(să)
  • contorizeze
  • contoriza
  • contoriză
  • contorizase
plural I (noi)
  • contorizăm
(să)
  • contorizăm
  • contorizam
  • contorizarăm
  • contorizaserăm
  • contorizasem
a II-a (voi)
  • contorizați
(să)
  • contorizați
  • contorizați
  • contorizarăți
  • contorizaserăți
  • contorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • contorizea
(să)
  • contorizeze
  • contorizau
  • contoriza
  • contorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contorizare

  • 1. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi contoriza
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

contoriza

  • 1. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Contor + sufix -iza.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00