5 definiții pentru contorizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTORIZÁRE, contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. – V. contoriza.

CONTORIZÁRE, contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. – V. contoriza.

contorizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: contoriza] 1 Numărare prin intermediul unor aparate specializate Si: contorizat1 (1). 2 Înregistrare prin contor Si: contorizat1 (2).

contorizáre s. f. Înregistrare prin contor ◊ „Totodată, din banda aparatului înregistrator se poate vedea – în cazul neefectuării unei convorbiri – numai numărul format pe disc, neînsoțit însă de steluța de contorizare, ceea ce înseamnă că nu s-a aplicat, în acest caz, nici o taxă.” R.l. 15 II 72 p. 3. ◊ „Ampla acțiune a IDEB de contorizare a consumului [...]” I.B. 23 X 75 p. 2 (din contoriza; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*contorizáre s. f., g.-d. art. contorizắrii; pl. contorizắri

contorizáre s. f., pl. contorizări

Intrare: contorizare
contorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contorizare
  • contorizarea
plural
  • contorizări
  • contorizările
genitiv-dativ singular
  • contorizări
  • contorizării
plural
  • contorizări
  • contorizărilor
vocativ singular
plural

contorizare

  • 1. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi contoriza
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98