6 definiții pentru continuativ

continuatív, ~ă [At: DN3/ P: ~nu-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr continuatif] 1 a Care este susceptibil de a continua. 2-3 a, av Continuu (1, 8).

CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuatif.

CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuatif.

continuatív adj. m. (sil. -nu-a-), pl. continuatívi; f. sg. continuatíve

CONTINUATÍV, -Ă adj. Susceptibil de a continua. [Pron. -nu-a-. / cf. fr. continuatif].

CONTINUATÍV, -Ă adj. (și adv.) în mod continuu. (< fr. continuatif)

Intrare: continuativ
continuativ
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular continuativ continuativul continuati continuativa
plural continuativi continuativii continuative continuativele
genitiv-dativ singular continuativ continuativului continuative continuativei
plural continuativi continuativilor continuative continuativelor
vocativ singular
plural