CONTINENT¹, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere vastă de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

contenent sn vz continent

contențență sf vz continență

continent², ~ă a [At: DEX² / Pl: ~nți, ~e / E: fr continent] (Rar) Care trăiește în continență Si: abstinent, cast.

continent¹ sn [At: GHICA, S. 540 / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr continent, lat continens, -ntis] (Ggf) Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită total sau parțial de mări și oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine Si: uscat.

continență sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137/1 / V: ~ten~, ~tenin~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr continence, lat continentia] (Frm) 1 Abstinență. 2 Cumpătare.

continință sf vz continență

* CONTINENT (pl. -te) sn. 🌍 1 Mare întindere de pămînt nedespărțită de vre-o mare; vechiul ~, Europa, Asia, Africa; noul ~, America ¶ 2 Uscatul, în raport cu insulele ¶ 3 Continentul european, în opoziție cu Insulele Britanice [fr.].

* CONTINENȚĂ (pl. -țe) sf. Castitate, înfrînare a poftelor [fr.].

CONTINENT¹, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

CONTINENT, continente, s. n. Împărțire geografică cuprinzînd o întindere mare de uscat, mărginită de obicei de mări și oceane.

CONTINENT, continente, s. n. Împărțire geografică cuprinzînd o întindere mare de uscat, mărginită de mări și oceane. – Fr. continent (lat. lit. continens, -ntis).

CONTINENȚĂ, continențe, s. f. (Franțuzism) Reținere, înfrînare; cumpătare. – Fr. continence (lat. lit. continentia).

CONTENINȚĂ s.f. v. continență.

CONTINENT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpînit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpînește].

CONTINENT s.n. Întindere vastă de pămînt, mărginită de mări și de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].

CONTINENȚĂ s.f. (Rar) Stăpînire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].

CONTINENT², -Ă adj. care trăiește în continență; abstinent. (< fr. continent)

CONTINENT¹ s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens)

CONTINENȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)

CONTINENT ~e n. Suprafață vastă de pământ limitată total sau parțial de mări sau de oceane. /<fr. continent, lat. continens, ~ntis

CONTINENȚĂ ~e f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricții; înfrânare a dorințelor în virtutea unor principii; abstinență. /<fr. continence, lat. continentia

contenență f. reținere, rezervă: cu contenență CAR.

continent n. mare întindere de pământ: Continentul Vechiu, Europa, Azia și Africa; Continentul Nou, America și Oceania.

continență f. castitate perfectă.

contenínță și conteníre f. Vechĭ. Rezervă, înfrînare, moderațiune, cumpătare: cu mare contenire. – Și cu-.

*continént n., pl. e (lat. cóntinens, -éntis, neîntrerupt, unit, d. tenere, a ținea). Întindere foarte mare de pămînt maĭ mare de cît insula. Continentu vechĭ, Europa, Asia și Africa. Continentu noŭ, America (saŭ și Oceania, maĭ ales Australia).

*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate.

continent s. n., pl. continente

continență (rar) s. f., g.-d. art. continenței; pl. continențe

+stat-continent s. n., art. statul-continent; pl. state-continent

continent s. n., pl. continente

continență (rar) s. f., g.-d. art. continenței; pl. continențe

continent s. n., pl. continente

continență s. f., g.-d. art. continenței; pl. continențe

CONTINÉNT (< fr., lat.) s. n. Vastă întindere de uscat înconjurată total sau aproape total de oceane sau de mări, cuprinzînd și unele insule sau arhipelaguri vecine. În epoca geologică actuală există șase continente: Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Africa, Antarctica, Australia și Oceania. Formează învelișul uscatului, totalizînd 27% din supr. totală a Pămîntului.

CONTINENT s. (GEOGR.) masă continentală.

CONTINENȚĂ s. v. abstinență, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, socoteală, socotință, tact.

continență s. v. ABSTINENȚĂ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNFRÎNARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. REȚINERE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.