13 definiții pentru continent (s.n.)

continént1 sn [At: GHICA, S. 540 / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr continent, lat continens, -ntis] (Ggf) Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită total sau parțial de mări și oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine Și: uscat.

continént2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr continent] (Rar) Care trăiește în continență Și: abstinent, cast.

CONTINÉNT1, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere vastă de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

CONTINÉNT1, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

CONTINÉNT, continente, s. n. Împărțire geografică cuprinzînd o întindere mare de uscat, mărginită de obicei de mări și oceane.

continént s. n., pl. continénte

CONTINÉNT s. (GEOGR.) masă continentală.

CONTINÉNT s.n. Întindere vastă de pământ, mărginită de mări și de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].

CONTINÉNT1 s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens)

CONTINÉNT ~e n. Suprafață vastă de pământ limitată total sau parțial de mări sau de oceane. /<fr. continent, lat. continens, ~ntis

continent n. mare întindere de pământ: Continentul Vechiu, Europa, Azia și Africa; Continentul Nou, America și Oceania.

*continént n., pl. e (lat. cóntinens, -éntis, neîntrerupt, unit, d. tenere, a ținea [!]). Întindere foarte mare de pămînt maĭ mare de cît insula. Continentu vechĭ, Europa, Asia și Africa. Continentu noŭ, America (saŭ și Oceania, maĭ ales Australia).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTINÉNT (‹ fr., lat.) s. n. Vastă întindere de uscat înconjurată total sau aproape total de oceane sau de mări, cuprinzînd și unele insule sau arhipelaguri vecine. În epoca geologică actuală există șase continente: Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Africa, Antarctica, Australia și Oceania. Formează învelișul uscatului, totalizînd 27% din supr. totală a Pămîntului.

Intrare: continent (s.n.)
continent (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular continent continentul
plural continente continentele
genitiv-dativ singular continent continentului
plural continente continentelor
vocativ singular
plural