contina v [At: DA / Pzi: ~nez / E: conteni css] A înceta.

concină² sf [At: FILIMON, O. II, 325 / V: (îvp) ~nțină / A și: conci~ / Pl: ~ne / E: ngr ϰονεστνα] (Îvp) 1 Joc cu 52 de cărți nedefinit mai îndeaproape. 2 (Îs) ~na mare Decarul de caro. 3 (Îs) ~na mică Doi de treflă.

concină¹ sf [At: ALECSANDRI T. 48 / Pl: ~ni / E: vsl кончина] 1 (Mol) Sfârșit. 2 (Gmț; îe) Bată-l ~na (sau lovi-te-ar ~nile) Formulă de blestem.

conțină sf vz concină²

conține [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 conține / E: fr contenir] 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 vt A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vt (Pan; d. cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (Înv) A (se) stăpâni.

CONCINĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. Să facem împreună partida noastră de concină. ALECSANDRI, T. 1197.

CONȚINE, conțin, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.

CONȚINE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțin, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].

CONȚINE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)

CONCINĂ ~e f. rar Joc de cărți la care sunt folosite toate cărțile. /<ngr. kontsina

A CONȚINE conțin tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărți etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere

concină f. Mold. 1. un fel de joc în cărți foarte comun: om face o partidă de mărieș sau o concină? Al.; 2. fam. (ca blestem ușor): bată-l concină! AL. [Slav, KONČINA, sfârșit].

conțină f. V. concină: am jucat conțina cu niște papugii CAR.

conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].

*cóncină f., pl. ĭ (vsl. kónĭčina, sfîrșit, moarte. V. concenie). Bată-l cóncina, un blestem glumeț: De harnic, era harnic. Dar ce folos, bată-l cóncina! (Șez. 33, 21). – Și concínă, pl. ĭ și e (rus. končina, sfîrșit, moarte, de unde și ngr. kontsina, jocu conciniĭ). Un joc de cărțĭ foarte simplu.

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer, decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia.

concină (joc de cărți) (înv.) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine

conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 3 sg. conține; conj. prez. 1 sg. să conțin, 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut

concină (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine

conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 1 pl. conținem, 2 pl. conțineți; conj. prez. 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut

concină (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine

conține vb. → ține

conține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, conj. conțină)

concină, -ni.

conțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ținător adj. v., -ține inf.

CONȚINE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

CONȚINE vb. 1. a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ într-însa mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

conținea (-n, -ut), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea. – Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr.