3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contina v [At: DA / Pzi: ~nez / E: conteni css] A înceta.

conțínă sf vz concină2

conțíne [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 conțíne / E: fr contenir] 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 vt A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vt (Pan; d. cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (Înv) A (se) stăpâni.

CONȚÍNE, pers. 3 conțíne, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

CONȚÍNE, pers. 3 conțíne, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

CONȚÍNE, conțín, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.

CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].

CONȚÍNE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)

A CONȚÍNE conțín tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărți etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere

conțină f. V. concină: am jucat conțina cu niște papugii CAR.

conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer, decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțín, 2 sg. conțíi, 1 pl. conțínem, 2 pl. conțíneți; conj. prez. 3 să conțínă; ger. conținấnd; part. conținút

conține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, conj. conțină)

conțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ținător adj. v., -ține inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONȚÍNE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

CONȚINE vb. 1. a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ într-însa mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conțineá (-n, -út), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea.Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr.

Intrare: contina
contina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: conțină
conțină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: conține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conține
  • conținere
  • conținut
  • conținutu‑
  • conținând
  • conțiind
  • conținându‑
  • conțiindu‑
singular plural
  • conține
  • conțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conțin
  • conțiu
(să)
  • conțin
  • conțiu
  • conțineam
  • conținui
  • conținusem
a II-a (tu)
  • conții
(să)
  • conții
  • conțineai
  • conținuși
  • conținuseși
a III-a (el, ea)
  • conține
(să)
  • conți
  • conție
  • conținea
  • conținu
  • conținuse
plural I (noi)
  • conținem
(să)
  • conținem
  • conțineam
  • conținurăm
  • conținuserăm
  • conținusem
a II-a (voi)
  • conțineți
(să)
  • conțineți
  • conțineați
  • conținurăți
  • conținuserăți
  • conținuseți
a III-a (ei, ele)
  • conțin
(să)
  • conți
  • conție
  • conțineau
  • conținu
  • conținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conține

  • 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a avea în interior...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cuprinde (umple, include) un exemplu
    exemple
    • Butoiul conține vin.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.
      surse: DLRLC

etimologie: