2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare; intuire vie. – V. contempla.

contemplare sf [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 469 / Pl: ~lări / E: contempla] 1 Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active Si: contemplație. 2 (Îs) ~ vie Percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiune de a contempla. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a. lucrurilor și fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare (dînd, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor percepute de oameni).

CONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contempla. ◊ Contemplare vie = percepere senzorială nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare. [< contempla].

CONTEMPLÁRE s. f. acțiunea a de (se) contempla. ◊ (fig.) atitudine de meditație, de observare pasivă a fenomenelor. (< contempla)

CONTEMPLÁRE ~ări f. 1) v. A CONTEMPLA. 2) Atitudine de observație pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. /v. a contempla

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

contempla vtr [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 447 / Pzi: contemplu și (rar) ~lez / E: fr contempler, it contemplare] 1-2 A (se) privi lung (cu admirație și cu emoție).

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. A privi îndelung și cu admirație sau emoție. Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253. Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57. Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186. (Glumeț) De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46. (Cu o notă de ironie) Ana strînse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor, C. PETRESCU, C. V. 95. ◊ Refl. reciproc. Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contémplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)

A CONTEMPLÁ contémplu 1. tranz. (viața, natura etc.) A privi lung și cu admirație. 2. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui. /<fr. contempler, lat. contemplari

contemplà v. a considera cu atențiune, a examina cu mintea.

*contémplu și -éz, a v. tr. (lat. con-templari, a te uĭta în templu, în porțiunea de cer tăĭată de aŭgur. E un cuv. din limba aŭgurilor, ca și consider. V. templu). Mă uĭt atent și mult admirînd orĭ cugetînd. V. intr. Meditez: a petrece vĭața contemplînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contempláre s. f., g.-d. art. contemplắrii; pl. contemplắri

contempláre s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

contemplá (a ~) vb., ind. prez. 3 contémplă

contemplá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contémplă

contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)

arată toate definițiile

Intrare: contemplare
contemplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplare
  • contemplarea
plural
  • contemplări
  • contemplările
genitiv-dativ singular
  • contemplări
  • contemplării
plural
  • contemplări
  • contemplărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contempla
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contempla
  • contemplare
  • contemplat
  • contemplatu‑
  • contemplând
  • contemplându‑
singular plural
  • contemplă
  • contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contemplu
(să)
  • contemplu
  • contemplam
  • contemplai
  • contemplasem
a II-a (tu)
  • contempli
(să)
  • contempli
  • contemplai
  • contemplași
  • contemplaseși
a III-a (el, ea)
  • contemplă
(să)
  • contemple
  • contempla
  • contemplă
  • contemplase
plural I (noi)
  • contemplăm
(să)
  • contemplăm
  • contemplam
  • contemplarăm
  • contemplaserăm
  • contemplasem
a II-a (voi)
  • contemplați
(să)
  • contemplați
  • contemplați
  • contemplarăți
  • contemplaserăți
  • contemplaseți
a III-a (ei, ele)
  • contemplă
(să)
  • contemple
  • contemplau
  • contempla
  • contemplaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contempla
  • contemplare
  • contemplat
  • contemplatu‑
  • contemplând
  • contemplându‑
singular plural
  • contemplea
  • contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contemplez
(să)
  • contemplez
  • contemplam
  • contemplai
  • contemplasem
a II-a (tu)
  • contemplezi
(să)
  • contemplezi
  • contemplai
  • contemplași
  • contemplaseși
a III-a (el, ea)
  • contemplea
(să)
  • contempleze
  • contempla
  • contemplă
  • contemplase
plural I (noi)
  • contemplăm
(să)
  • contemplăm
  • contemplam
  • contemplarăm
  • contemplaserăm
  • contemplasem
a II-a (voi)
  • contemplați
(să)
  • contemplați
  • contemplați
  • contemplarăți
  • contemplaserăți
  • contemplaseți
a III-a (ei, ele)
  • contemplea
(să)
  • contempleze
  • contemplau
  • contempla
  • contemplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contemplare

  • 1. Acțiunea de a (se) contempla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active.
      surse: DEX '09 MDN '00
      • 1.1.1. Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare; intuire vie.
        surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: intuiție

etimologie:

  • vezi contempla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

contempla

  • 1. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 6 exemple
    exemple
    • Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253.
      surse: DLRLC
    • Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57.
      surse: DLRLC
    • Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186.
      surse: DLRLC
    • glumeț De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46.
      surse: DLRLC
    • ironic Ana strînse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor. C. PETRESCU, C. V. 95.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.
      surse: DLRLC

etimologie: