CONTEMPLARE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare; intuire vie. – V. contempla.

contemplare sf [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 469 / Pl: ~lări / E: contempla] 1 Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active Si: contemplație. 2 (Îs) ~ vie Percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii.

CONTEMPLARE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.

CONTEMPLARE, contemplări, s. f. Acțiune de a contempla. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a. lucrurilor și fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare (dînd, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor percepute de oameni).

CONTEMPLARE s.f. Acțiunea de a (se) contempla. ◊ Contemplare vie = percepere senzorială nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare. [< contempla].

CONTEMPLARE s. f. acțiunea a de (se) contempla. ◊ (fig.) atitudine de meditație, de observare pasivă a fenomenelor. (< contempla)

CONTEMPLARE ~ări f. 1) v. A CONTEMPLA. 2) Atitudine de observație pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. /v. a contempla

contempla vtr [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 447 / Pzi: contemplu și (rar) ~lez / E: fr contempler, it contemplare] 1-2 A (se) privi lung (cu admirație și cu emoție).

CONTEMPLA, contemplu, vb. I. Tranz. A privi îndelung și cu admirație sau emoție. Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253. Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57. Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186. (Glumeț) De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46. (Cu o notă de ironie) Ana strînse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor, C. PETRESCU, C. V. 95. ◊ Refl. reciproc. Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.

CONTEMPLA vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contemplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].

CONTEMPLA vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)

A CONTEMPLA contemplu 1. tranz. (viața, natura etc.) A privi lung și cu admirație. 2. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui. /<fr. contempler, lat. contemplari

contemplà v. a considera cu atențiune, a examina cu mintea.

*contémplu și -éz, a -á v. tr. (lat. con-templari, a te uĭta în templu, în porțiunea de cer tăĭată de aŭgur. E un cuv. din limba aŭgurilor, ca și consider. V. templu). Mă uĭt atent și mult admirînd orĭ cugetînd. V. intr. Meditez: a petrece vĭața contemplînd.

contemplare s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

contemplare s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

contemplare s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

contempla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contemplu, 3 contemplă; conj. prez. 1 sg. să contemplu, 3 să contemple

contempla (a ~) vb., ind. prez. 3 contemplă

contempla vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contemplă

contempla vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)

CONTEMPLARE VIE s. v. intuiție.

CONTEMPLARE VIE s. (PSIH.) intuiție.

Du haut de ces Pyramides quarante siècles vous contemplent! (fr. „Din înălțimea acestor piramide, patruzeci de secole vă contemplă!”) – Cuvinte celebre din discursul rostit de Napoleon, în fața soldaților săi, la 21 iulie 1798, înainte de bătălia de lîngă piramide, unde a reușit să învingă trupele de mameluci și să cucerească astfel Egiptul. Ele constituie un îndemn, cu rezonanță istorică, la acțiune. IST.