3 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

contempláre sf [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 469 / Pl: ~lắri / E: contempla] 1 Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active Și: contemplație. 2 (Îs) ~ vie Percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare; intuire vie. – V. contempla.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiune de a contempla. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a. lucrurilor și fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare (dînd, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor percepute de oameni).

contempláre s. f., g.-d. art. contemplắrii; pl. contemplắri

contempláre s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

CONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contempla. ◊ Contemplare vie = percepere senzorială nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare. [< contempla].

CONTEMPLÁRE s. f. acțiunea a de (se) contempla. ◊ (fig.) atitudine de meditație, de observare pasivă a fenomenelor. (< contempla)

CONTEMPLÁRE ~ări f. 1) v. A CONTEMPLA. 2) Atitudine de observație pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. /v. a contempla

contemplá vtr [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 447 / Pzi: contémplu și (rar) ~léz / E: fr contempler, it contemplare] 1-2 A (se) privi lung (cu admirație și cu emoție).

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. A privi îndelung și cu admirație sau emoție. Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253. Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57. Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186. (Glumeț) De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46. (Cu o notă de ironie) Ana strânse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor, C. PETRESCU, C. V. 95. ◊ Refl. reciproc. Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.

contemplá (a ~) vb., ind. prez. 3 contémplă

contemplá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contémplă

contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)

CONTEMPLARE VÍE s. v. intuiție.

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contémplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)

A CONTEMPLÁ contémplu 1. tranz. (viața, natura etc.) A privi lung și cu admirație. 2. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui. /<fr. contempler, lat. contemplari

Intrare: contempla (1 -plu)
contempla (1 -plu) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contempla contemplare contemplat contemplând singular plural
contemplă contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contemplu (să) contemplu contemplam contemplai contemplasem
a II-a (tu) contempli (să) contempli contemplai contemplași contemplaseși
a III-a (el, ea) contemplă (să) contemple contempla contemplă contemplase
plural I (noi) contemplăm (să) contemplăm contemplam contemplarăm contemplaserăm, contemplasem*
a II-a (voi) contemplați (să) contemplați contemplați contemplarăți contemplaserăți, contemplaseți*
a III-a (ei, ele) contemplă (să) contemple contemplau contempla contemplaseră
Intrare: contemplare
contemplare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contemplare contemplarea
plural contemplări contemplările
genitiv-dativ singular contemplări contemplării
plural contemplări contemplărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contempla (1 -plez)
contempla (1 -plez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contempla contemplare contemplat contemplând singular plural
contemplea contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contemplez (să) contemplez contemplam contemplai contemplasem
a II-a (tu) contemplezi (să) contemplezi contemplai contemplași contemplaseși
a III-a (el, ea) contemplea (să) contempleze contempla contemplă contemplase
plural I (noi) contemplăm (să) contemplăm contemplam contemplarăm contemplaserăm, contemplasem*
a II-a (voi) contemplați (să) contemplați contemplați contemplarăți contemplaserăți, contemplaseți*
a III-a (ei, ele) contemplea (să) contempleze contemplau contempla contemplaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)