13 definiții pentru contemplație contemplațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contemplație sf [At: NEGRUZZI, S. III, 236 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contemplation, lat contemplatio] Contemplare (1).

CONTEMPLÁȚIE, contemplații, s. f. Atitudine, stare a celui care contemplă; faptul de a contempla; meditație. – Din fr. contemplation, lat. contemplatio.

CONTEMPLÁȚIE, contemplații, s. f. Atitudine, stare a celui care contemplă; faptul de a contempla; meditație. – Din fr. contemplation, lat. contemplatio.

CONTEMPLÁȚIE, contemplații, s. f. Atitudine de contemplare, stare de reverie, meditație. Abia luai seama, în contemplația mea, că vecinul meu se duce. NEGRUZZI, S. I 236. – Pronunțat; -ți-e.

CONTEMPLÁȚIE s.f. Atitudine de contemplare; stare de reverie; meditație; meditație profundă și îndelungată. [Gen. -iei, var. contemplațiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio].

CONTEMPLÁȚIE s. f. contemplare; visare. (< fr. contemplation, lat. contemplatio)

CONTEMPLÁȚIE ~i f. Stare a celui care contemplă; atitudine admirativă și visătoare. /<fr. contemplation, lat. contemplatio, ~onis

CONTEMPLAȚIÚNE s.f. v. contemplație.

contemplați(un)e f. meditațiune profundă.

*contemplațiúne f. (lat. contemplátio, -ónis). Acțiunea de a contempla. Visare intelectuală. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contempláție (-ți-e) s. f., art. contempláția (-ți-a), g.-d. art. contempláției; pl. contempláții, art. contempláțiile (-ți-i-)

contempláție s. f. (sil. -ți-e), art. contempláția (sil. -ți-a), g.-d. art. contempláției; pl. contempláții, art. contempláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTEMPLÁȚIE s. v. visare.

CONTEMPLAȚIE s. meditație, reverie, vis, visare. (Cufundat în ~.)

Intrare: contemplație
contemplație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplație
  • contemplația
plural
  • contemplații
  • contemplațiile
genitiv-dativ singular
  • contemplații
  • contemplației
plural
  • contemplații
  • contemplațiilor
vocativ singular
plural
contemplațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplațiune
  • contemplațiunea
plural
  • contemplațiuni
  • contemplațiunile
genitiv-dativ singular
  • contemplațiuni
  • contemplațiunii
plural
  • contemplațiuni
  • contemplațiunilor
vocativ singular
plural

contemplație contemplațiune

etimologie: