contaminát, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 479 / Pl: ~ați, ~e / E: contamina] 1 Molipsit. 2 (Fig) Influențat de o idee, o atitudine etc.

CONTAMINÁT, -Ă, contaminați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de contaminare; molipsit. – V. contamina.

CONTAMINÁT, -Ă, contaminați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de contaminare; molipsit. – V. contamina.

CONTAMINÁT adj. v. molipsit.

contaminá [At: CĂLINESCU, E. O. II, 19 / Pzi: ~néz / E: fr contaminer, lat contaminare] 1 vt A introduce germeni infecțioși în aer, alimente, organe etc. 2-3 vtr (D. boli molipsitoare) A (se) transmite Si: a contagia (1-2), a infecta, a molipsi. 5 vtr (Fig) A imita o modă, o atitudine, un obicei de la altcineva. 6 vr (Lin; d. două limbi) A se influența. 7 vr (Lin; d. cuvinte) A se influența reciproc, schimbându-și forma.

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta, a (se) molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa. ♦ (Despre două cuvinte) A se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. O singură vită bolnavă poate contamina o cireadă întreagă. ◊ Fig. Se simțea contaminat de rănile pe care le atinsese. VLAHUȚĂ, O. A. III 152. 2. Refl. (Lingv.) A se încrucișa.

contaminá (a ~) vb., ind. prez. 3 contamineáză

contaminá vb., ind. prez. 1 sg. contaminéz, 3 sg. și pl. contamineáză

CONTAMINÁ vb. v. molipsi.

CONTAMINÁ vb. I. 1. tr., refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta; a (se) molipsi. 2. refl. (Despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc. [< fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare – a amesteca].

CONTAMINÁ vb. I. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi. II. refl. (despre două limbi) a se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma); (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde. III. tr. (fig.) a influența, a înrâuri. (< fr. contaminer, lat. contaminare)

A SE CONTAMINÁ mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se contagia; a se infecta; a se molipsi; a se umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

A CONTAMINÁ ~éz tranz. A face să se contamineze; a contagia; a infecta; a molipsi; a umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

contaminà v. a mânji, a pângări.

*contaminéz v. tr. (lat. con-taminare, din tagminare, d. tángere, a atinge. V. contact). Molipsesc. Fig. Profanez. Filol. Influențarea unuĭ cuvînt de altu, ca a exploada (cum zic ignoranțiĭ îld. a exploda) supt influența luĭ a exploata.

CONTAMINAT adj. (MED.) infectat, molipsit, (înv.) smreduit. (Persoană ~.)

CONTAMINA vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) infecta, a (se) molipsi, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ~ pe toți cei din jur cu scabie.)