2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contaminat, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 479 / Pl: ~ați, ~e / E: contamina] 1 Molipsit. 2 (Fig) Influențat de o idee, o atitudine etc.

CONTAMINÁT, -Ă, contaminați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de contaminare; molipsit. – V. contamina.

CONTAMINÁT, -Ă, contaminați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de contaminare; molipsit. – V. contamina.

contaminá [At: CĂLINESCU, E. O. II, 19 / Pzi: ~nez / E: fr contaminer, lat contaminare] 1 vt A introduce germeni infecțioși în aer, alimente, organe etc. 2-3 vtr (D. boli molipsitoare) A (se) transmite Si: a contagia (1-2), a infecta, a molipsi. 5 vtr (Fig) A imita o modă, o atitudine, un obicei de la altcineva. 6 vr (Lin; d. două limbi) A se influența. 7 vr (Lin; d. cuvinte) A se influența reciproc, schimbându-și forma.

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta, a (se) molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa. ♦ (Despre două cuvinte) A se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. O singură vită bolnavă poate contamina o cireadă întreagă.Fig. Se simțea contaminat de rănile pe care le atinsese. VLAHUȚĂ, O. A. III 152. 2. Refl. (Lingv.) A se încrucișa.

CONTAMINÁ vb. I. 1. tr., refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta; a (se) molipsi. 2. refl. (Despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc. [< fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare – a amesteca].

CONTAMINÁ vb. I. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi. II. refl. (despre două limbi) a se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma); (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde. III. tr. (fig.) a influența, a înrâuri. (< fr. contaminer, lat. contaminare)

A SE CONTAMINÁ mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se contagia; a se infecta; a se molipsi; a se umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

A CONTAMINÁ ~éz tranz. A face să se contamineze; a contagia; a infecta; a molipsi; a umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

contaminà v. a mânji, a pângări.

*contaminéz v. tr. (lat. con-taminare, din tagminare, d. tángere, a atinge. V. contact). Molipsesc. Fig. Profanez. Filol. Influențarea unuĭ cuvînt de altu, ca a exploada (cum zic ignoranțiĭ îld. a exploda) supt influența luĭ a exploata.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contaminá (a ~) vb., ind. prez. 3 contamineáză

contaminá vb., ind. prez. 1 sg. contaminéz, 3 sg. și pl. contamineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTAMINÁT adj. v. molipsit.

CONTAMINAT adj. (MED.) infectat, molipsit, (înv.) smreduit. (Persoană ~.)

CONTAMINÁ vb. v. molipsi.

CONTAMINA vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) infecta, a (se) molipsi, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ~ pe toți cei din jur cu scabie.)

Intrare: contaminat
contaminat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contaminat
  • contaminatul
  • contaminatu‑
  • contamina
  • contaminata
plural
  • contaminați
  • contaminații
  • contaminate
  • contaminatele
genitiv-dativ singular
  • contaminat
  • contaminatului
  • contaminate
  • contaminatei
plural
  • contaminați
  • contaminaților
  • contaminate
  • contaminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: contamina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contamina
  • contaminare
  • contaminat
  • contaminatu‑
  • contaminând
  • contaminându‑
singular plural
  • contaminea
  • contaminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contaminez
(să)
  • contaminez
  • contaminam
  • contaminai
  • contaminasem
a II-a (tu)
  • contaminezi
(să)
  • contaminezi
  • contaminai
  • contaminași
  • contaminaseși
a III-a (el, ea)
  • contaminea
(să)
  • contamineze
  • contamina
  • contamină
  • contaminase
plural I (noi)
  • contaminăm
(să)
  • contaminăm
  • contaminam
  • contaminarăm
  • contaminaserăm
  • contaminasem
a II-a (voi)
  • contaminați
(să)
  • contaminați
  • contaminați
  • contaminarăți
  • contaminaserăți
  • contaminaseți
a III-a (ei, ele)
  • contaminea
(să)
  • contamineze
  • contaminau
  • contamina
  • contaminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contaminat

etimologie:

  • vezi contamina
    surse: DEX '98 DEX '09

contamina

etimologie: