11 definiții pentru contaminație contaminațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contaminație sf [At: IORDAN, ARHIVA XXVIII, p. 202 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contamination, lat contaminatio] 1 Contaminare (1). 2 (Lin) Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișare cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. 3 Procedeu folosit de scriitorii latini, care constă în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una nouă.

CONTAMINÁȚIE, contaminații, s. f. 1. Încrucișare între două limbi. 2. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio.

CONTAMINÁȚIE, contaminații, s. f. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio.

CONTAMINÁȚIE s.f. 1[1]. Contaminare, molipsire. 2. Încrucișare a sensurilor a două cuvinte; influența reciprocă dintre două cuvinte sau două elemente lingvistice. ♦ Procedeu folosit de scriitorii latini, care consta în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. [Gen. -iei, var. contaminațiune s.f. / cf. lat. contaminatio, fr. contamination]. corectată

  1. În original lipsește numerotarea pentru sensul 1. Am adăugat-o eu potrivit cu definițiile acestui cuvânt din alte surse. MDN (2002) are 3 sensuri, numerotate însă diferit de DN 1986. — LauraGellner

CONTAMINÁȚIE s. f. 1. contaminare. 2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. 3. (lingv.) încrucișare între două limbi. ◊ modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte ori construcții asemănătoare ca sens. ◊ influență reciprocă între elemente folclorice. (< fr. contamination, lat. contaminatio)

contaminațiune sf vz contaminație

CONTAMINAȚIÚNE s.f. v. contaminație.

*contaminațiúne f. (lat. contaminátio, -ónis). Acțiunea de a contamina. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contamináție (rar) (-ți-e) s. f., art. contamináția (-ți-a), g.-d. art. contamináției; pl. contamináții, art. contamináțiile (-ți-i-)

contamináție s. f. (sil. -ți-e), art. contamináția (sil. -ți-a), g.-d. art. contamináției; pl. contamináții, art. contamináțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTAMINÁȚIE (CONTAMINÁRE) s. f. (cf. lat. contaminatio, fr. contamination): modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau construcții asemănătoare ca sens: „acțiune analogică exercitată de un cuvânt, de o construcție sau de un element fonic asupra altui cuvânt, altei construcții sau altui element fonic”; influență reciprocă între două elemente lingvistice asemănătoare (cu modificarea formei). ◊ ~ lexicală: influență reciprocă între două cuvinte sau construcții; încrucișare a sensurilor a două cuvinte sau construcții. Astfel: din c. formațiilor verbale a se avânta și a-și lua vânt a luat naștere locuțiunea verbală improprie a-și lua avânt; din c. cuvintelor cocor și stârc a rezultat substantivul cocostârc etc.

Intrare: contaminație
contaminație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contaminație
  • contaminația
plural
  • contaminații
  • contaminațiile
genitiv-dativ singular
  • contaminații
  • contaminației
plural
  • contaminații
  • contaminațiilor
vocativ singular
plural
contaminațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contaminațiune
  • contaminațiunea
plural
  • contaminațiuni
  • contaminațiunile
genitiv-dativ singular
  • contaminațiuni
  • contaminațiunii
plural
  • contaminațiuni
  • contaminațiunilor
vocativ singular
plural

contaminație contaminațiune

  • surse: MDA2 DN
  • 2. Încrucișare între două limbi.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.1. Influență reciprocă între elemente folclorice.
      surse: MDN '00
  • 3. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.1. Procedeu folosit de scriitorii latini, care consta în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească.
      surse: MDA2 DN

etimologie: