13 definiții pentru constrictiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constrictiv, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 148 / Pl: ~i, ~e / E: fr constrictif, lat constrictivus] 1-2 sf, a (Consoană) care se pronunță prin strâmtorarea canalului fonator, astfel încât se produce un zgomot de fricțiune Si: fricativă, spirantă. 3 a Constrictor (1).

CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului fonator, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune; (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului vocal, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

CONSTRICTÍV, -Ă, constricției, -e, adj. (Despre consoane) Care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; continuu. «F» este o consoană constrictivă.

CONSTRICTÍV, -Ă adj. Consoană constrictivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii. [< fr. constrictif].

CONSTRICTÍV, -Ă adj. (consoană) care se pronunță prin îngustarea canalului fonator și prin frecarea aerului de pereții acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2). (< fr. constrictif, lat. constrictivus)

CONSTRICTÍV ~ă (~i, ~e) (despre consoane) Care se articulează prin îngustarea canalului fonator, astfel încât se produce un zgomot de fricțiune. /<fr. constrictif, lat. constrictivus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constrictív adj. m., pl. constrictívi; f. constrictívă, pl. constrictíve

constrictív adj. m., pl. constrictívi; f. sg. constrictívă, pl. constrictíve

constrictívă s. f., g.-d. art. constrictívei; pl. constrictíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTRICTÍV adj. (FON.) continuu, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

CONSTRICTIV adj. (FON.) continuu, fricativ, spirant. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSTRICTÍV, -Ă adj. (< fr. constrictif): în sintagma consoană constrictivă (v.).

Intrare: constrictiv
constrictiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constrictiv
  • constrictivul
  • constrictivu‑
  • constricti
  • constrictiva
plural
  • constrictivi
  • constrictivii
  • constrictive
  • constrictivele
genitiv-dativ singular
  • constrictiv
  • constrictivului
  • constrictive
  • constrictivei
plural
  • constrictivi
  • constrictivilor
  • constrictive
  • constrictivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constrictiv

  • 1. (și) substantivat feminin (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului fonator, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • «F» este o consoană constrictivă.
      surse: DLRLC

etimologie: