2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTITUÍRE, constituiri, s. f. Acțiunea de a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înființare, organizare. – V. constitui.

CONSTITUÍRE, constituiri, s. f. Acțiunea de a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înființare, organizare. – V. constitui.

constituire sf [At: MAIORESCU, CR. I, 265 / Pl: ~ri / E: constitui] 1 Alcătuire. 2 Înființare. 3 Organizare. 4 (Rar) Constituție (3).

CONSTITUÍRE, constituiri, s. f. Acțiunea de a (s e) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, organizare. Constituirea Republicii Democrate Germane iubitoare de pace înseamnă un punct de cotitură în istoria Europei. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1556.

CONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) constitui; formare, alcătuire. ♦ Întemeiere, înființare. [< constitui].

CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

constituí [At: (a. 1817) URICARIUL / V: (înv) ~tuá / Pzi: constitui / E: fr constituer, lat constituere] 1-2 vtr A (se) alcătui. 3-4 vtr A (se) înființa. 5-6 vtr A (se) organiza. 7 vt A avea valoare de... 8 vt A reprezenta. 9 vr A se da drept... 10 vr (Jur; înv) A se pune în stare de... 11 vr (Jur; îe) A se ~ prizonier A se preda de bunăvoie autorităților. 12 vr (Jur; îe) A se ~ parte civilă A formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. 13 vt (Jur) A stabili o dotă, o rentă, conform legii.

CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

CONSTITUÍ, constitui, vb. IV. 1. Tranz. A alcătui, a forma, a reprezenta. Lagărul unit și puternic al democrației și socialismului, în frunte cu U.R.S.S., constituie forța gigantică de care se izbesc și se sfarmă planurile criminale agresive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2616. Au fost inaugurate la Blaj trei școli care vor constitui centre de învățătură. IST. R.P.R. 280. Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... Acest act de arestare nu constituie o flagrantă călcare a Convențiunii, un atac monstruos în contra libertății individuale? ALECSANDRI, T. 1653. 2. Refl. A se înființa, a se întemeia, a se organiza. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în anul 1922, la primul congres al Sovietelor din U.R.S.S.Orașele... constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Expr. (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula (într-un proces penal) pretenții de despăgubiri față de acuzat. – Prez. ind. și: (învechit) constituiesc (BĂLCESCU, O. II 14).

CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere].

CONSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere)

A CONSTITUÍ constítui tranz. 1) A forma prin reunire; a compune; a alcătui. 2) A însemna prin sine; a reprezenta. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere

A SE CONSTITUÍ pers. 3 se constítuie intranz. A fi format; a consta; a consista; a se compune. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere

constituì v. 1. a face un tot din diferite părți: sufletul și corpul conștitue omul; 2. a fi o parte esențială din: bogăția nu constitue fericirea omului; 3. a stabili, a organiza: a constitui o societate; 4. a se constitui prizonier, a se preda însuș justiției.

*constítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. constitúere, d. con-, împreună, și statúere, a pune, a așeza, a hotărî. – Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V. destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru: sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume: a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl. Mă constituĭ captiv, mă predaŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constituíre s. f., g.-d. art. constituírii; pl. constituíri

constituíre s. f., g.-d. art. constituírii; pl. constituíri

constituí (a ~) vb., ind. prez. 3 constítuie, imperf. 3 sg. constituiá; conj. prez. 3 să constítuie

constituí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. constítuie, imperf. 3 sg. constituiá

constitui (ind. prez. 1 sg. constitui, 3 sg. și pl. constituie)

constituiu, -ue 3 ind., conj., -uiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: constituire
constituire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constituire
  • constituirea
plural
  • constituiri
  • constituirile
genitiv-dativ singular
  • constituiri
  • constituirii
plural
  • constituiri
  • constituirilor
vocativ singular
plural
Intrare: constitui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • constitui
  • constituire
  • constituit
  • constituitu‑
  • constituind
  • constituindu‑
singular plural
  • constituie
  • constituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • constitui
(să)
  • constitui
  • constituiam
  • constituii
  • constituisem
a II-a (tu)
  • constitui
(să)
  • constitui
  • constituiai
  • constituiși
  • constituiseși
a III-a (el, ea)
  • constituie
(să)
  • constituie
  • constituia
  • constitui
  • constituise
plural I (noi)
  • constituim
(să)
  • constituim
  • constituiam
  • constituirăm
  • constituiserăm
  • constituisem
a II-a (voi)
  • constituiți
(să)
  • constituiți
  • constituiați
  • constituirăți
  • constituiserăți
  • constituiseți
a III-a (ei, ele)
  • constituie
(să)
  • constituie
  • constituiau
  • constitui
  • constituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constituire

etimologie:

  • vezi constitui
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

constitui

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza.
    exemple
    • Lagărul unit și puternic al democrației și socialismului, în frunte cu U.R.S.S., constituie forța gigantică de care se izbesc și se sfarmă planurile criminale agresive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2616.
      surse: DLRLC
    • Au fost inaugurate la Blaj trei școli care vor constitui centre de învățătură. IST. R.P.R. 280.
      surse: DLRLC
    • Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357.
      surse: DLRLC
    • Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în anul 1922, la primul congres al Sovietelor din U.R.S.S.
      surse: DLRLC
    • Orașele... constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A avea valoare de..., a fi considerat ca...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reprezenta attach_file un exemplu
    exemple
    • Acest act de arestare nu constituie o flagrantă călcare a Convențiunii, un atac monstruos în contra libertății individuale? ALECSANDRI, T. 1653.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv științe juridice expresie A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: constituiesc.
    surse: DLRLC

etimologie: