CONSTITUENT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care intră în structura, în alcătuirea unui întreg. 2. S. m. Fiecare dintre substanțele care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent. – Pl. și: (n.) constituente] – Din fr. constituant.

constituent, ~ă [At: DN³ / P: ~tu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr constituant] 1 a Care intră în structura sau alcătuirea unui întreg. 2 sn Fiecare dintre elementele care formează un tot. 3 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, soluție etc.

CONSTITUENT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intră în constituția unui întreg. 2. S. n. Fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.

CONSTITUENT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].

CONSTITUENT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)

CONSTITUENT ~tă (~ți, ~te) și substantival, v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant

*ACCIDENTAL adj. 1 Întîmplător, neprevăzut, neașteptat: nu trebue să ne ocupăm de manifestațiunile acestea cu totul ~e ¶ 2 🎼 Semn ~ = ACCIDENT; linii ~e, care sînt deasupra sau dedesubtul portativului.

constituent¹ (constitutiv, component) (desp. -tu-ent) adj. m., pl. constituenți; f. constituentă, pl. constituente

constituent² (desp. -tu-ent) s. m., pl. constituenți

constituent¹ (constitutiv, component) (-tu-ent) adj. m., pl. constituenți; f. constituentă, pl. constituente

!constituent² (-tu-ent) s. m., pl. constituenți

constituent (constitutiv, component) adj. m. (sil. -tu-ent), pl. constituenți; f. sg. constituentă, pl. constituente

constituent s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituente

CONSTITUENT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.

CONSTITUENT adj., s. 1. adj. alcătuitor, component, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Element ~.) 2. s. componentă, element. (Un ~ al ansamblului.)

accidental, constituent ∼, (engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.