CONSTITUENT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care intră în structura, în alcătuirea unui întreg. 2. S. m. Fiecare dintre substanțele care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent. – Pl. și: (n.) constituente] – Din fr. constituant.

constituent, ~ă [At: DN³ / P: ~tu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr constituant] 1 a Care intră în structura sau alcătuirea unui întreg. 2 sn Fiecare dintre elementele care formează un tot. 3 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, soluție etc.

CONSTITUENT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intră în constituția unui întreg. 2. S. n. Fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.

CONSTITUENT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].

CONSTITUENT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)

CONSTITUENT ~tă (~ți, ~te) și substantival, v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant

constituent² (desp. -tu-ent) s. m., pl. constituenți

!constituent² (-tu-ent) s. m., pl. constituenți

constituent s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituente

accidental, constituent ∼, (engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.

CONSTITUENT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.

CONSTITUENT adj., s. 1. adj. alcătuitor, component, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Element ~.) 2. s. componentă, element. (Un ~ al ansamblului.)