11 definiții pentru constituent (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constituént, ~ă [At: DN3 / P: ~tu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr constituant] 1 a Care intră în structura sau alcătuirea unui întreg. 2 sn Fiecare dintre elementele care formează un tot. 3 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, soluție etc.

CONSTITUÉNT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care intră în structura, în alcătuirea unui întreg. 2. S. m. Fiecare dintre substanțele care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent.Pl. și: (n.) constituente] – Din fr. constituant.

CONSTITUÉNT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intră în constituția unui întreg. 2. S. n. Fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.

CONSTITUÉNT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].

CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)

CONSTITUÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival, v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!constituént2 (-tu-ent) s. m., pl. constituénți

constituént s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTITUÉNT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.

CONSTITUENT adj., s. 1. adj. alcătuitor, component, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Element ~.) 2. s. componentă, element. (Un ~ al ansamblului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

accidental, constituent ∼, (engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.

Intrare: constituent (s.m.)
constituent2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -tu-ent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constituent
  • constituentul
  • constituentu‑
plural
  • constituenți
  • constituenții
genitiv-dativ singular
  • constituent
  • constituentului
plural
  • constituenți
  • constituenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constituent (s.m.)

  • 1. Fiecare dintre elementele care formează un tot.
    surse: MDA2 DN
    • 1.1. Fiecare dintre substanțele care alcătuiesc un sistem fizico-chimic.
      surse: DEX '09
      • diferențiere Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc.
        surse: MDA2 DN
  • comentariu substantiv neutru Plural și: constituente.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie: