19 definiții pentru component (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

component, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: ger Komponente, it componente] 1 a Care face parte dintr-un întreg Si: alcătuitor. 2 a (Chm; îs) Corpuri ~e Corpuri a căror combinație dă un compus. 3 a (Mec; îs) Puteri ~e Puteri a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică, numită rezultantă. 4 sf Element component (1). 5-6 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 7 sf (Fiz) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 8 snp (Elt; îs) ~e active Denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. 9 snp (Elt; îs) ~e pasive Denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc.

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., s. n., s. f., s. m. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 5. S. m. și f. Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.). – Din germ. Komponente, it. componente.

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj. Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție; alcătuitor. Considerînd problema țărănească drept o parte componentă a problemei generale a revoluției proletare, a dictaturii proletariatului, Lenin și Stalin au creat o teorie unitară completă despre necesitatea și căile transformării socialiste a agriculturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 347, 2/1. Vin din toate părțile, pe cale mecanică, piesele componente [ale mașinii]. SAHIA, U.R.S.S. 86. ◊ (Chim.) Corpuri componente (și substantivat, n.) = corpuri din a căror combinație rezultă un corp compus. (Mec.) Forțe componente (și substantivat, f.) = forțe a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică (numită rezultantă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

componént1 adj. m., pl. componénți; f. componéntă, pl. componénte

componént2 (persoană) s. m., pl. componénți

componént3 (constituent chimic) s. n., pl. componénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPONÉNT adj., s. 1. adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) 2. s. (SPORT) titular. (~ al echipei de volei.)

COMPONÉNT, -Ă adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ◊ Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente].

COMPONÉNT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente)

COMPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care intră în compoziția unui ansamblu; aflat în compoziția unui corp. Parte ~tă. Element ~. Forță ~tă. /<germ. Komponente, it. componente

COMPONÉNT2 ~ți m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanță care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, it. componente

component a. care intră în compozițiune. ║ n. 1. Chim. corp ce servă la compunerea altuia; 2. în mecanică, fiecare din forțele a căror totalitate poate fi înlocuită cu o forță unică numită rezultanta.

*componént, -ă adj. (lat. compónens, -éntis. V. com-pun). Chim. Care intră în compozițiunea unuĭ lucru. S. m. și n., pl. e. Componențiĭ apeĭ îs idrogenu și oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din forțele care, toate la un loc, pot fi înlocuite de o forță unică numită rezultantă.

componéntă (element constitutiv, persoană, vector, element electronic) s. f., g.-d. art. componéntei; pl. componénte

COMPONÉNTĂ s. constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)

componént adj. m., s. m., pl. componénți; f. sg. componéntă, pl. componénte

componént (chim.) s. n., pl. componénte

COMPONENT adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.)

Intrare: component (adj.)
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • component
  • componentul
  • componentu‑
  • componentă
  • componenta
plural
  • componenți
  • componenții
  • componente
  • componentele
genitiv-dativ singular
  • component
  • componentului
  • componente
  • componentei
plural
  • componenți
  • componenților
  • componente
  • componentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)