CONSTIPAT, -Ă, constipați, -te, adj. (Despre oameni, animale) Care suferă de constipație. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Cu vederi înguste, lipsit de orizont; necomunicativ. – V. constipa.

constipat, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 56 / Pl: ~ați, ~e / E: constipa] (D. oameni) 1 Care nu poate elimina materiile fecale din organism. 2 (Fig; fam) Cu vederi înguste Si: mărginit. 3 (Fig; fam) Necomunicativ.

CONSTIPAT, -Ă, constipați, -te, adj. (Despre oameni) Care nu poate elimina materiile fecale din organism. ♦ Fig. (Fam.) Cu vederi înguste, lipsit de orizont; necomunicativ. – V. constipa.

CONSTIPAT, -Ă, constipați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care este împiedicat în evacuarea regulată a intestinului. 2. Fig. Necomunicativ (v. ursuz); cu vederi înguste, lipsit de orizont (v. ruginit). Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo modă pentru cutare conte constipat și pentru grațiile cutărei contese clorotice și corupte... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi și că în sfîrșit pot trăi din literatură. IONESCU-RION, C. 115.

CONSTIPAT, -Ă adj. care suferă de constipație. ◊ (fig.; fam.) cu vederi înguste; necomunicativ, necooperant. (< constipa)

CONSTIPAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONSTIPA și A SE CONSTIPA. 2) fig. Care nu este capabil de efort creator; cu capacități creatoare reduse. /v. a constipa

CONSTIPA, constip, vb. I. 1. Tranz. (Despre alimente) A produce constipație. 2. Refl. (Despre oameni, animale) A suferi de constipație. – Din fr. constiper.

constipa vtr [At: BARCIANU / Pzi: ~tip / E: fr constiper] 1-2 A produce sau a suferi o constipație Si: (pop) a (se) încuia.

CONSTIPA, constip, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a avea, a suferi o constipație; a (se) încuia. – Din fr. constiper.

CONSTIPA, constîp, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; subiectul este un aliment) A îngreuia sau a opri evacuarea intestinului; (popular) a încuia. Orezul constipă.

CONSTIPA vb. I. tr. (Despre alimente) A produce constipație. ♦ refl. (Despre oameni și animale) A nu putea elimina materiile fecale din organism. [P.i. constip. / < fr. constiper, cf. lat. constipare – a strînge la un loc, a astupa].

CONSTIPA vb. I. tr. a produce constipație. II. refl. a suferi de constipație. (< fr. constiper, lat. constipare)

A CONSTIPA constipă tranz. A face să se constipe; a încuia. /<fr. constiper

A SE CONSTIPA mă constip intranz. A căpăta constipație; a se încuia. /<fr. se constiper

constipà v. a cauza constipațiune.

*constíp, a -á v. tr. (lat. constipo, -áre. V. astup). Încuĭ, cauzez constipațiune. Adj. -át. Fig. Triv. Prost, greoĭ la minte.

constipat adj. m., pl. constipați; f. sg. constipată, pl. constipate

constipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. constip, 3 constipă; conj. prez. 1 sg. să constip, 3 să constipe

constipa (a ~) vb., ind. prez. 3 constipă

constipa vb., ind. prez. 3 sg. constipă

constip.

constipat, -ă, constipați, -te adj. (d. oameni) cu vederi înguste, lipsit de orizont; necomunicativ.

CONSTIPAT adj. (MED.) (pop.) astupat, încuiat. (Persoană ~.)

CONSTIPAT adj. (MED.) (pop.) astupat, încuiat. (Persoană ~.)

CONSTIPA vb. (MED.) (pop.) a (se) astupa, a (se) încuia.

CONSTIPA vb. (MED.) (pop.) a (se) astupa, a (se) încuia.