2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conștiént, ~ă a [At: D. RUSSO / P: ~ști-ent / V: ~sci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr conscient] 1 (D. oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2 Care are conștiință. 3 Care își dă seama de posibilitățile sale sau de rolul care-i revine în societate. 4 Care realizează scopuri stabilite anterior. 5 Care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale faptelor sale.

CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul său în societate. ♦ (Despre activitatea umană) Care realizează scopuri dinainte stabilite. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).

CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).

CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care-și dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință (1). Cînd a spus aceste cuvinte, era pe deplin conștient. 2. Care-și dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate. Cu cît țăranii devin mai conștienți, cu atît mai ferm sînt ei de partea muncitorilor, cu atît mai fermă este hotărîrea lor de a ajuta prin toate mijloacele statul muncitoresc, pentru a face imposibilă reînscăunarea puterii moșierilor și capitaliștilor. LENIN, O. A. II 515. Democrație internă de partid înseamnă intensificarea activității maselor partidului și întărirea unității partidului, întărirea disciplinei proletare conștiente în partid. STALIN, O. VIII 157. Marx și Engels au învățat proletariatul să fie conștient de forțele sale, să fie conștient de interesele sale de clasă, să se unească pentru a lupta cu hotărîre împotriva burgheziei. Ist. P. C. (b) 16. Unitatea de voință și de acțiune a partidului presupun o disciplină unică, de fier, conștientă și respectată cu strictețe de toți comuniștii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Pronunțat: -ști-ent.

CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient].

CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ◊ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)

CONȘTIÉNȚĂ s. f. faptul de a fi conștient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi. (< fr. conscience, lat. conscientia)

CONȘTIÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care are conștiință; caracterizat prin existența conștiinței. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conștiință; bazat pe conștiință. [Sil. -ști-ent] /<fr. conscient

conștient a. Filoz. care are cunoștință despre un fapt, despre un lucru.

*conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conștiént (-ști-ent) adj. m., pl. conștiénți; f. conștiéntă, pl. conștiénte

conștiént adj. m. (sil. -ști-ent), pl. conștiénți; f. sg. conștiéntă, pl. conștiénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

CONȘTIÉNȚĂ s. luciditate. (Bolnavul e în stare de ~.)

CONȘTIENT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

Conștient ≠ inconștient, neconștient


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conștiént (conștiéntă), adj. – Care își dă seama de realitate, care are conștiință. Fr. conscient, cu fonetismul influențat de știință.Der. conștiință, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); conștiut, adj. (cunoscut); conștiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; conștiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconștient, adj.; inconștient, s. n.; subconștient, s. n. din fr.

Intrare: conștient
conștient adjectiv
  • silabație: -ști-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conștient
  • conștientul
  • conștientu‑
  • conștientă
  • conștienta
plural
  • conștienți
  • conștienții
  • conștiente
  • conștientele
genitiv-dativ singular
  • conștient
  • conștientului
  • conștiente
  • conștientei
plural
  • conștienți
  • conștienților
  • conștiente
  • conștientelor
vocativ singular
plural
Intrare: conștiență
conștiență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conștiență
  • conștiența
plural
genitiv-dativ singular
  • conștiențe
  • conștienței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)