CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul său în societate. ♦ (Despre activitatea umană) Care realizează scopuri dinainte stabilite. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).

conscient, ~ă a vz conștient

conștient, ~ă a [At: D. RUSSO / P: ~ști-ent / V: ~sci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr conscient] 1 (D. oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2 Care are conștiință. 3 Care își dă seama de posibilitățile sale sau de rolul care-i revine în societate. 4 Care realizează scopuri stabilite anterior. 5 Care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale faptelor sale.

CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști).

CONȘTIENT, -Ă, conștienți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care-și dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință (1). Cînd a spus aceste cuvinte, era pe deplin conștient. 2. Care-și dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate. Cu cît țăranii devin mai conștienți, cu atît mai ferm sînt ei de partea muncitorilor, cu atît mai fermă este hotărîrea lor de a ajuta prin toate mijloacele statul muncitoresc, pentru a face imposibilă reînscăunarea puterii moșierilor și capitaliștilor. LENIN, O. A. II 515. Democrație internă de partid înseamnă intensificarea activității maselor partidului și întărirea unității partidului, întărirea disciplinei proletare conștiente în partid. STALIN, O. VIII 157. Marx și Engels au învățat proletariatul să fie conștient de forțele sale, să fie conștient de interesele sale de clasă, să se unească pentru a lupta cu hotărîre împotriva burgheziei. Ist. P. C. (b) 16. Unitatea de voință și de acțiune a partidului presupun o disciplină unică, de fier, conștientă și respectată cu strictețe de toți comuniștii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Pronunțat: -ști-ent.

CONȘTIENT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient].

CONȘTIENT, -Ă adj. 1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ◊ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)

CONȘTIENȚĂ s. f. faptul de a fi conștient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi. (< fr. conscience, lat. conscientia)

CONȘTIENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care are conștiință; caracterizat prin existența conștiinței. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conștiință; bazat pe conștiință. [Sil. -ști-ent] /<fr. conscient

conscient a. V. conștient.

conștient a. Filoz. care are cunoștință despre un fapt, despre un lucru.

*conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.

*conștiént, V. conscient.

conștient (desp. -ști-ent) adj. m., pl. conștienți; f. conștientă, pl. conștiente

+conștiență (reacție la stimuli) (desp. -ști-en-) s. f., g.-d. art. conștienței

conștient (-ști-ent) adj. m., pl. conștienți; f. conștientă, pl. conștiente

conștient adj. m. (sil. -ști-ent), pl. conștienți; f. sg. conștientă, pl. conștiente

conștient

conștient, -tă.

CONȘTIENT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

CONȘTIENȚĂ s. luciditate. (Bolnavul e în stare de ~.)

CONȘTIENT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

Conștient ≠ inconștient, neconștient

conștient (conștientă), adj. – Care își dă seama de realitate, care are conștiință. Fr. conscient, cu fonetismul influențat de știință. – Der. conștiință, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); conștiut, adj. (cunoscut); conștiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; conștiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconștient, adj.; inconștient, s. n.; subconștient, s. n. din fr.