14 definiții pentru constelație

consteláție sf [At: EMINESCU, N. 45 / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr constellation, lat constellatio] 1 Grupare de stele având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. 2 Zodie.

CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.

CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.

CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Vîntul mîna munții de nouri, descoperea constelațiile, ursa-mare, ursa-mică, fusul, cobilița. SADOVEANU, O. VI 64. Parcă niciodată constelațiile nu fuseseră atît de numeroase, atît de vii, atît de clare. CAMIL PETRESCU, N. 70. ◊ Fig. Într-o zi, prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78. – Pronunțat: -ți-e.

consteláție (-ți-e) s. f., art. consteláția (-ți-a), g.-d. art. consteláției; pl. consteláții, art. consteláțiile (-ți-i-)

consteláție s. f. (sil. -ți-e), art. consteláția (sil. -ți-a), g.-d. art. consteláției; pl. consteláții, art. consteláțiile (sil. -ți-i-)

CONSTELÁȚIE s. 1. (ASTRON.) (pop.) zodie. 2. semn, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.)

CONSTELÁȚIE s.f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio].

CONSTELÁȚIE s. f. 1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică. 2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare. ◊ grup de oameni iluștri. (< fr. constellation, lat. constellatio)

CONSTELÁȚIE ~i f. 1) Ansamblu aparent de stele care prezintă o figură convențională și stabilă. 2) fig. Grup de persoane ilustre unite în activitatea lor prin idei și scopuri comune; pleiadă. [Art. constelația; G.-D. constelației; Sil. -ți-e] /<fr. constellation, lat. constelatio, ~onis

constelațiúne sf vz constelație

constelați(un)e f. grupare de stele fixe: Ursa mare și Ursa mică sunt constelațiuni.

*constelațiúne f. (lat. constellatio, -ónis, d. con-, împreună, și stella, stea). Grupă de stele: constelațiunea urseĭ marĭ. Fig. Grupare de persoane: a apărut o noŭă constelațiune politică. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSTELÁȚIE s. 1. (ASTRON.) (pop.) zódie. 2. semn, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.)

Intrare: constelație
constelație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constelație constelația
plural constelații constelațiile
genitiv-dativ singular constelații constelației
plural constelații constelațiilor
vocativ singular
plural