CONSTELAȚIE, constelații, s. f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Vîntul mîna munții de nouri, descoperea constelațiile, ursa-mare, ursa-mică, fusul, cobilița. SADOVEANU, O. VI 64. Parcă niciodată constelațiile nu fuseseră atît de numeroase, atît de vii, atît de clare. CAMIL PETRESCU, N. 70. ◊ Fig. Într-o zi, prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78. – Pronunțat: -ți-e.