4 definiții pentru constatativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constatátiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr constatatif] Care constată Si: constativ, constatator.

CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif.

CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif.

CONSTATATÍV, -Ă adj. Constativ. [Cf. fr. constatatif].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constatatív adj. m., pl. constatatívi; f. sg. constatatívă, pl. constatatíve

Intrare: constatativ
constatativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constatativ
  • constatativul
  • constatativu‑
  • constatati
  • constatativa
plural
  • constatativi
  • constatativii
  • constatative
  • constatativele
genitiv-dativ singular
  • constatativ
  • constatativului
  • constatative
  • constatativei
plural
  • constatativi
  • constatativilor
  • constatative
  • constatativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constatativ

etimologie: