6 definiții pentru constatator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
constatator, ~oare a [At: SBIERA, F. S. 156 / Pl: ~i, ~oare / E: consta + -(ă)tor] (Nob) Care se compune din...
CONSTATATOR, -OARE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
constătător, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: constata + -(a)tor] Constatativ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
constătător a. care constă din: moșie constatatoare din livezi, păduri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+constatator adj. m., pl. constatatori; f. sg. și pl. constatatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
constatator adj. m., pl. constatatori; f. sg. și pl. constatatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: constatator
constatator adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
constatator, constatatoareadjectiv
- 1. Cu caracter de constatare. MDN '00
etimologie:
- constatatoire MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.