2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consonantă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: (Trs, înv) ~nt / Pl: ~te / E: lat consonans, -tis] (Rar) Consoană (1).

CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.

CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.

CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană.

CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante].

CONSONÁNTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant)

consonánt2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: ~sun~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat consonans, -tis, fr consonant] 1 (Muz; d. acorduri) Care este format din consonanțe Si: armonios. 2 (D. cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt.

consonánt1 sn vz consonantă

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Lingv.; despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri, în opoziție cu disonant) Care e format din consonanțe; armonios.

CONSONÁNT, -Ă adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante].

CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans)

CONSONÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre acorduri) Care produce consonanțe; format din consonanțe; armonios. Acord ~. Interval ~. Fraze ~te. 2) (despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, ~ntis, fr. consonant

*consonánt, -ă adj. (lat. cónsonans, -ántis, care sună împreună. V. disonant). Format din consonanțe: acord consonant, cuvinte consonante. S. f., pl. e. Gram. Literă care nu se poate pronunța de cît în unire c’o vocală, ca b, d, n, v ș. a. – Și consoană, f., pl. e (fr. consonne, d. lat. cónsona).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consonántă (înv.) s. f., g.-d. art. consonántei; pl. consonánte

consonántă s. f. → sonantă

consonánt adj. m., pl. consonánți; f. consonántă, pl. consonánte

consonánt adj. m., pl. consonánți; f. sg. consonántă, pl. consonánte

arată toate definițiile

Intrare: consonantă
consonantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consonantă
  • consonanta
plural
  • consonante
  • consonantele
genitiv-dativ singular
  • consonante
  • consonantei
plural
  • consonante
  • consonantelor
vocativ singular
plural
Intrare: consonant
consonant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consonant
  • consonantul
  • consonantu‑
  • consonantă
  • consonanta
plural
  • consonanți
  • consonanții
  • consonante
  • consonantele
genitiv-dativ singular
  • consonant
  • consonantului
  • consonante
  • consonantei
plural
  • consonanți
  • consonanților
  • consonante
  • consonantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consonantă

etimologie:

consonant

  • 1. muzică (Despre acorduri) Care este format din consonanțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: armonios
    • 1.1. lingvistică (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: