2 intrări
25 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.
CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
consonantă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: (Trs, înv) ~nt / Pl: ~te / E: lat consonans, -tis] (Rar) Consoană (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSONÁNTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consonantă f. V. consoană.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Lingv.; despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
consonánt1 sn vz consonantă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consonánt2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: ~sun~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat consonans, -tis, fr consonant] 1 (Muz; d. acorduri) Care este format din consonanțe Si: armonios. 2 (D. cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.; despre acorduri, în opoziție cu disonant) Care e format din consonanțe; armonios.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSONÁNT, -Ă adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSONÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre acorduri) Care produce consonanțe; format din consonanțe; armonios. Acord ~. Interval ~. Fraze ~te. 2) (despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, ~ntis, fr. consonant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*consonánt, -ă adj. (lat. cónsonans, -ántis, care sună împreună. V. disonant). Format din consonanțe: acord consonant, cuvinte consonante. S. f., pl. e. Gram. Literă care nu se poate pronunța de cît în unire c’o vocală, ca b, d, n, v ș. a. – Și consoană, f., pl. e (fr. consonne, d. lat. cónsona).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
consonántă (înv.) s. f., g.-d. art. consonántei; pl. consonánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consonántă s. f. → sonantă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consonantă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
consonánt adj. m., pl. consonánți; f. consonántă, pl. consonánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consonánt adj. m., pl. consonánți; f. sg. consonántă, pl. consonánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
consonantă
consonant
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: armonios
- surse: DEX '09 DN
-
etimologie:
- limba latină consonans, -tissurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba franceză consonantsurse: DEX '09 DEX '98 DN