11 definiții pentru consolator

consolator, ~oare smf a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre

consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre

CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)

CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].

CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)

CONSOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur

consolator a. și m. care consolează.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSOLATOR adj. alinător, mîngîietor, (rar) consolant (înv.) mîngîios. (O vorbă ~.)

Intrare: consolator
consolator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolator consolatorul consolatoare consolatoarea
plural consolatori consolatorii consolatoare consolatoarele
genitiv-dativ singular consolator consolatorului consolatoare consolatoarei
plural consolatori consolatorilor consolatoare consolatoarelor
vocativ singular
plural