11 definiții pentru consolator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consolator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].

CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)

CONSOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur

consolator a. și m. care consolează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre

consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)

CONSOLATOR adj. alinător, mîngîietor, (rar) consolant (înv.) mîngîios. (O vorbă ~.)

Intrare: consolator
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolator
  • consolatorul
  • consolatoru‑
  • consolatoare
  • consolatoarea
plural
  • consolatori
  • consolatorii
  • consolatoare
  • consolatoarele
genitiv-dativ singular
  • consolator
  • consolatorului
  • consolatoare
  • consolatoarei
plural
  • consolatori
  • consolatorilor
  • consolatoare
  • consolatoarelor
vocativ singular
  • consolatorule
  • consolatoare
  • consolatoareo
plural
  • consolatorilor
  • consolatoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consolator

etimologie: