7 definiții pentru consolator (persoană)
Explicative DEX
CONSOLATOR, -OARE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
consolator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* CONSOLATOR, -TOARE adj. și sm. f. Mîngîietor, alinător [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CONSOLATOR, -OARE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CONSOLATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consolator a. și m. care consolează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!consolator adj. m., s. m., pl. consolatori; adj. f., s. f. sg. și pl. consolatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: consolator (persoană)
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
consolator, consolatoareadjectiv consolatoare, consolatoaresubstantiv feminin consolator, consolatorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care consolează. DEX '09 MDA2 DNsinonime: alinător consolant mângâietor mângâios
etimologie:
- consolateur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.