opțiuni
  • info

6 definiții pentru consolator (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSOLATOR, -OARE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

consolator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.

CONSOLATOR, -OARE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

CONSOLATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur

consolator a. și m. care consolează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!consolator adj. m., s. m., pl. consolatori; adj. f., s. f. sg. și pl. consolatoare

Intrare: consolator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolator
  • consolatorul
  • consolatoru‑
plural
  • consolatori
  • consolatorii
genitiv-dativ singular
  • consolator
  • consolatorului
plural
  • consolatori
  • consolatorilor
vocativ singular
  • consolatorule
plural
  • consolatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consolator, consolatoareadjectiv
consolatoare, consolatoaresubstantiv feminin
consolator, consolatorisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.