32 de definiții pentru consiliu (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consíliu sn [At: CALENDARIU (1844), 28/14 / V: (înv) ~um, ~nzílium, (pop) ~nțil~, ~nzi~ / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: lat consilium, fr conseil] 1 (Înv) Sfat. 2 Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. 3 (Pex) Local unde se întâlnesc cei care alcătuiesc un consiliu (2). 4 (Îs) ~de miniștri Organ al puterii executive dintr-un stat, alcătuit din totalitatea miniștrilor Și: guvern. 5 (Îs) ~ de familie Organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. 6 (Îs) ~ științific Colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. 7 (Îs) ~ redacțional Organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, fonnat din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective. 8 (Îs) ~ de stat Organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă. 9 (Îas) Denumire dată organului consultativ al șefului statului. 10 (Îas) Organ suprem al jurisdicției administrative. 11 (Îs) ~ de Coroană Întrunire consultativă extraordinară, alcătuită din moștenitorul tronului, membrii guvernului, lideri ai partidelor politice etc., convocată în momente de criză ale statului, în vederea consultării asupra deciziilor ce urmează a fi luate. 12 (Înv; îs) ~ de administrație Consiliu însărcinat să supravegheze aplicarea statutelor și să controleze activitatea unei instituții. 13 (Înv; îs) ~ permanent Consiliu de pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice ai cărui membrii se ocupau de rezolvarea problemelor privitoare la învățământ și la disciplina corpului didactic. 14 (Îs) ~ profesoral Întrunirea cadrelor didactice cu scopul de a delibera asupra problemelor privitoare la instituția de învățământ din care fac parte. 15 (Înv; îs) ~ general al instrucției publice Consiliu alcătuit din inspectori și reprezentanți ai învățământului de toate gradele, convocat de Ministerul instrucțiunii cu scopul de a dezbate probleme legate, în special, de organizarea sistemului de învățământ. 16 (Îs) ~ județean Consiliu ales prin vot direct de către locuitorii unui județ, cu scopul de a sprijini activitatea prefectului. 19 (Îs) ~ comunal, orășenesc, municipal Consiliu ales prin vot direct de locuitorii unei comune, ai unui oraș sau ai unui municipiu, prezidat de primar, care deliberează asupra problemelor administrative ale comunității. 20 (Înv) Întrunire de persoane însărcinate în mod oficial să formeze un tribunal special. 21 (Îs) ~ de război Instanță militară de judecată pentru delicte și crime, care funcționa pe lângă divizii și corpuri de annată. 22 (Îs) ~ de revizie Instanță judiciară militară supremă. 23 (Îas) Instanță judiciară în afaceri administrative pe lângă Ministerul de Interne. 24 (Îs) ~ de disciplină Instituție cu atribuții judecătorești, pe lângă fiecare minister (pentru judecarea infracțiunilor funcționarilor săi), pe lângă un corp constituit din profesioniști etc. 25 (Îs) ~l Mondial al Păcii Organ care conduce acțiunea de luptă pentru menținerea păcii lumii întregi. 26 (Îs) ~l de Securitate Organ restrâns alcătuit din delegați permanenți și temporari în cadrul Organizației Națiunilor Unite. 27 (Îs) ~ pedagogic For superior al unei școli, alcătuit din cadre didactice, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii în problemele de ordin didactic, educativ, disciplinar și care este răspunzător de bunul mers al activității instituției de învățământ respective. 28 (Jur; îs) ~ judiciar Persoană numită de tribunal în scopul asistării unui inculpat sau a unei persoane declarate în stare de incapacitate civilă sau legală.

CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. ◊ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al șefului statului, organului suprem al jurisdicției administrative, organului administrativ central. Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = adunare a membrilor familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective. 2. (Înv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. ◊ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al șefului statului; organul suprem al jurisdicției administrative; organul administrativ central. Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective. 2. (Înv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Organ cu rol conducător, consultativ sau executiv pe lîngă o organizație, o instituție etc. Consiliul de conducere este organul executiv al gospodăriei colective și răspunde față de adunarea generală a membrilor pentru activitatea gospodăriei colective, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor față de stat. STAT. GOSP. AGR. 13. Consiliul Mondial al Păcii = organ ales de Congresul popoarelor pentru pace, format din cei mai buni luptători pentru pace, care coordonează și îndrumează activitatea de luptă pentru pace în intervalul dintre congrese. Consiliu de securitate = organ al Națiunilor Unite, care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri (bazîndu-se pe principiul unanimității) ori de cîte ori se ivește o situație care poate primejdui pacea. Consiliu de asistență economică mutuală = organ format din reprezentanți ai Uniunii Sovietice și ai țărilor de democrație populară, care are drept scop coordonarea activității economice a țărilor din lagărul democrat, pe baza ajutorului reciproc. Consiliul de asistență economică mutuală este o organizație deschisă pentru statele care vor să colaboreze în vederea dezvoltării lor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 122, 8/4. Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. În R.P.R. consiliu de miniștri e format din miniștri și președinții comitetelor și comisiilor de stat. ▭ Consiliu științific = organ consultativ pe lîngă un institut de cercetări științifice; (la instituțiile de învățămînt superior) adunare a șefilor de catedră, a decanilor etc., sub președinția rectorului. Consiliu pedagogic = adunare a profesorilor unei școli, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii și este răspunzătoare de bunul mers al școlii, atît din punct de vedere didactic, cît și administrativ. Consiliu de facultate = consfătuire a profesorilor șefi de catedră ai unei facultăți, sub conducerea decanului. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit pe cale judecătorească din rudele unei persoane care nu se poate conduce singură (minor sau interzis), cu sarcina de a-i apăra interesele în administrarea bunurilor sale. A trebuit să renunțe la ea cînd între ei s-a ridicat zidul consiliului de familie. CARAGIALE, O. I 300. (În regimul capitalist) Consiliu de administrație = comitet (reprezentînd de obicei numai pe marii acționari) însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale pe acțiuni. 2. Ședință a membrilor unui astfel de organ. Aici văd zeii în consiliu... văd eroi încinși cu lauri. COȘBUC, P. II 139. 2. (Învechit) Sfat. (Atestat în forma de pl. consiliuri) Vă dau oarecare consiliuri. GHICA, A. 724. – Pl. și: (învechit) consiliuri.

consíliu [liu pron. lĭu] s. n., art. consíliul; pl. consílii, art. consíliile (-li-i-)

consíliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. consíliul; pl. consílii, art. consíliile (sil. -li-i-)

CONSÍLIU s. 1. v. sfat. 2. (POL.) consiliu de miniștri = cabinet, executiv, guvern, (înv.) minister. (În unele state, ~ se numește cabinet.) 3. primărie, sfat, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverință.)

CONSÍLIU s. v. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.

CONSÍLIU s.n. 1. Sfat, povață, sfătuire. 2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care funcționează pe lângă o instituție, o organizație etc. ♦ Ședință în care se reunesc pentru discuții membrii unui astfel de organ. ◊ Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; ◊ consiliu de securitate = organ al O.N.U. care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea; consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. [Pron. -liu, pl. -ii, -uri. / < lat. consilium, cf. fr. conseil].

CONSILIU s. n. 1. sfat, povață, sfătuire. 2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc. ◊ ședință a unui astfel de colectiv. 3. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat. ◊ ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ◊ ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. (<lat. consilium, fr. conseil)

consíliu (consílii), s. n. – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat. Lat. consilium (sec. XVIII). – Der. consilier, s. m. (sfătuitor); consilia, vb. (a sfătui).

CONSÍLIU ~i n. 1) Organ de conducere constituit dintr-un grup de persoane care au sarcina de a dezbate și de a-și spune părerea asupra unor probleme sociale sau particulare. 2) Organ executiv superior de stat sau politic. 3) Organ colegial de conducere. ~ pedagogic. [Sil. -si-liu] /<lat. consilium, fr. conseil

consiliu n. 1. sfat, înștiințare dată cuiva spre a-l îndemna a face sau nu ceva; 2. adunare care trebue să delibereze asupra unor afaceri: consiliu de miniștri; consiliu comunal, adunare electivă, compusă după numărul locuitorilor din 7—31 consilieri, cari se ocupă cu interesele particulare ale comunei; consiliu general al instrucțiunii, corp deliberant, compus din reprezentanții tuturor gradelor de învățământ: se convoacă odată pe an- (1 – 25 Septemvrie) spre a discuta chestiunile din ramura instrucțiunii; consiliu județean, adunare electivă, compusă din 24 membri și alăturată pe lângă prefect spre a discuta despre interesele județului; consiliu permanent, alăturat pe lângă Ministerul de instrucțiune publică; consiliu de răsboiu, tribunal însărcinat a judeca pe militarii cari comit delicte sau crime; consiliu judiciar, persoană numită de un tribunal și fără consimțirea căreia un om, declarat risipitor ori slab de minte, nu poate dispune de averea sa; consiliu de familie, adunarea rudelor, prezidate de un judecător, spre a delibera în privință intereselor unui minor.

*consíliŭ m. (lat. consilium). Sfat, sfătuire, părere dată cuĭva ca să facă ceva. Adunare p. a se sfătui. Localu consiliuluĭ. Consiliŭ de miniștri, consiliŭ p. a delibera despre afacerile statuluĭ. Consiliŭ de războĭ, consiliŭ p. justiția militară. Consiliŭ de stat, consiliŭ p. a prepara legĭ, ordonanțe și regulamente, a rezolva dificultățile care se ridică în materie administrativă și a judeca apelurile contențiosuluĭ administrativ. Consiliŭ județenesc (greșit zis județean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile județuluĭ. Consiliŭ comunal, consiliŭ compus tot din 18 membri, p. afacerile comuneĭ. Consiliŭ permanent, consiliŭ alăturat ministeruluĭ Educațiuniĭ Naționale. Consiliŭ de familie, consiliŭ compus din rude și prezidat de un judecător ca să apere interesele unuĭ minor. Consiliŭ judiciar, persoană numită de un tribunal ca să-l înfrîneze pe cel declarat în stare de prodigalitate saŭ incapacitate civilă saŭ legală. Consiliŭ de disciplină, tribunal instituit p. disciplină. Consiliŭ de zece, un tribunal secret în foasta [!] republică a Venețiiĭ.

consíliu de miníștri (guvern) [liu pron. lĭu] s. n. + prep. + s. m. pl.

Consiliul de Miniștri (Guvernul) [liu pron. lĭu] s. propriu m.

*conciliŭ n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopĭ și de alțĭ teologĭ ca să discute chestiunĭ religioase. Conciliŭ ecumenic, al tuturor episcopilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSÍLIU s. 1. divan, sfat, (înv.) scáun, tănáci. (~ domnesc.) 2. consiliu de miniștri = cabinet, guvern, (înv.) ministér. (În unele state ~ se numește cabinet.) 3. primărie, sfat, (înv.) vornicíe. (S-a dus la ~ pentru o adeverință.)

consíliu s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. SFAT. VORBĂ.

CONSILIUL ANTANTEI (AFRICANE), grupare regională politico-economică, înființată în 1959, cu sediul la Abidjan, cu participarea statelor vest-africane, Niger, Côte d’Ivoire, Benin, Burkina Faso, cărora li s-a alăturat (din 1965) Togo.

Intrare: consiliu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consiliu consiliul
plural consilii consiliile
genitiv-dativ singular consiliu consiliului
plural consilii consiliilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consiliu consiliul
plural consiliuri consiliurile
genitiv-dativ singular consiliu consiliului
plural consiliuri consiliurilor
vocativ singular
plural