13 definiții pentru consignație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSIGNÁȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (Concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparținând unor persoane particulare. – Din fr. consignation.

CONSIGNÁȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (Concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparținând unor persoane particulare. – Din fr. consignation.

consignație sf [At: I. IONESCU, M. 215 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr consignation] 1 Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. 2 Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparținând unor persoane particulare.

CONSIGNÁȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vînzare. – Pronunțat: -ți-e.

CONSIGNÁȚIE s.f. Depunere pentru păstrare, garanție sau vânzare; consemnare, consemnațiune. ♦ (Concr.) Magazin de stat unde se depun spre vânzare diferite obiecte de către particulari. [Gen. -iei. / cf. fr. consignation].

CONSIGNÁȚIE s. f. depunerea spre vânzare, pe baza unui contract, a anumitor obiecte la o unitate comercială specializată în asemenea vânzări. ◊ magazin unde se fac asemenea depuneri și vânzări. (< fr. consignation)

CONSIGNÁȚIE ~i f. 1) Depunere a unui obiect spre păstrare sau vânzare la un magazin specializat. 2) Magazin specializat în care se vând sau se păstrează obiecte depuse de persoane particulare. [Art. consignația; G.-D. consignației; Sil. -ți-e] /<fr. consignation

consignațiune sf vz consignație

*consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.

*consignațiúne, V. consemnațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consignație (desp. -ți-e) s. f., art. consignația (desp. -ți-a), g.-d. art. consignației; pl. consignații, art. consignațiile (desp. -ți-i-)

consignație (-ți-e) s. f., art. consignația (-ți-a), g.-d. art. consignației; pl. consignații, art. consignațiile (-ți-i-)

consignáție s. f. (sil. -ți-e), art. consignáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consignáției; pl. consignáții, art. consignáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: consignație
consignație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consignație
  • consignația
plural
  • consignații
  • consignațiile
genitiv-dativ singular
  • consignații
  • consignației
plural
  • consignații
  • consignațiilor
vocativ singular
plural
consignațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consignațiune
  • consignațiunea
plural
  • consignațiuni
  • consignațiunile
genitiv-dativ singular
  • consignațiuni
  • consignațiunii
plural
  • consignațiuni
  • consignațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consignație, consignațiisubstantiv feminin

  • 1. Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparținând unor persoane particulare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.