2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consfătuíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: consfătui] 1 Consultare între două sau mai multe persoane. 2 Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a (s e) c o n s f ă t u i și rezultatul ei; ședință a salariaților unei întreprinderi sau instituții, a membrilor unei organizații etc., în care se discută probleme de interes comun. Un eveniment de o importanță deosebită pentru desfășurarea rodnică a muncii didactice în noul an de activitate în cadrul învățămîntului elementar și mediu îl constituie consfătuirile raionale ale cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952 nr. 310, 1/1. ◊ Consfătuire de producție = ședință organizată în vederea îmbunătățirii producției dintr-un sector, dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. și în cadrul căreia se face o analiză a muncii și schimb de experiență cu alte întreprinderi (instituții etc.) sau cu muncitorii mai ridicați din aceeași întreprindere. Comitetul de întreprindere. a organizat consfătuiri de producție pe secții și pe grupe sindicale, creînd astfel condiții ca fiecare muncitor să poată cunoaște mai bine în ce constau diferitele metode înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2662.

consfătuíre s. f., g.-d. art. consfătuírii; pl. consfătuíri

consfătuíre s. f. → sfătuire

CONSFĂTUÍRE s. (înv. și pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)

CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui].

CONSFĂTUÍRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui)

CONSFĂTUÍRE ~i f. 1) v. A SE CONSFĂTUI. 2) Adunare consacrată discutării unor probleme de interes comun. [Art. consfătuirea; G.-D. consfătuirii; Sil. -tu-i-] /con- + a sfătui

*consfătuíre f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliŭ: consfătuirea unor deputațĭ.

consfătuí vr [At: DA / Pzi: ~ésc / E: con1- + sfătui] (D. două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui.

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui.

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.

!consfătuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se consfătuiéște, imperf. 3 sg. se consfătuiá; conj. prez. 3 să se consfătuiáscă

consfătuí vb. → sfătui

CONSFĂTUÍ vb. v. consulta, sfătui.

CONSFĂTUÍ vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui].

CONSFĂTUÍ vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui)

Intrare: consfătui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consfătui consfătuire consfătuit consfătuind singular plural
consfătuiește consfătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consfătuiesc (să) consfătuiesc consfătuiam consfătuii consfătuisem
a II-a (tu) consfătuiești (să) consfătuiești consfătuiai consfătuiși consfătuiseși
a III-a (el, ea) consfătuiește (să) consfătuiască consfătuia consfătui consfătuise
plural I (noi) consfătuim (să) consfătuim consfătuiam consfătuirăm consfătuiserăm, consfătuisem*
a II-a (voi) consfătuiți (să) consfătuiți consfătuiați consfătuirăți consfătuiserăți, consfătuiseți*
a III-a (ei, ele) consfătuiesc (să) consfătuiască consfătuiau consfătui consfătuiseră
Intrare: consfătuire
consfătuire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consfătuire consfătuirea
plural consfătuiri consfătuirile
genitiv-dativ singular consfătuiri consfătuirii
plural consfătuiri consfătuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)