2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consfătuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: consfătui] 1 Consultare între două sau mai multe persoane. 2 Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) consfătui și rezultatul ei; ședință a salariaților unei întreprinderi sau instituții, a membrilor unei organizații etc., în care se discută probleme de interes comun. Un eveniment de o importanță deosebită pentru desfășurarea rodnică a muncii didactice în noul an de activitate în cadrul învățămîntului elementar și mediu îl constituie consfătuirile raionale ale cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952 nr. 310, 1/1. ◊ Consfătuire de producție = ședință organizată în vederea îmbunătățirii producției dintr-un sector, dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. și în cadrul căreia se face o analiză a muncii și schimb de experiență cu alte întreprinderi (instituții etc.) sau cu muncitorii mai ridicați din aceeași întreprindere. Comitetul de întreprindere. a organizat consfătuiri de producție pe secții și pe grupe sindicale, creînd astfel condiții ca fiecare muncitor să poată cunoaște mai bine în ce constau diferitele metode înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2662.

CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui].

CONSFĂTUÍRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui)

CONSFĂTUÍRE ~i f. 1) v. A SE CONSFĂTUI. 2) Adunare consacrată discutării unor probleme de interes comun. [Art. consfătuirea; G.-D. consfătuirii; Sil. -tu-i-] /con- + a sfătui

*consfătuíre f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliŭ: consfătuirea unor deputațĭ.

consfătuí vr [At: DA / Pzi: ~ésc / E: con1- + sfătui] (D. două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui.

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui.

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună.

CONSFĂTUÍ vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui].

CONSFĂTUÍ vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui)

A SE CONSFĂTUÍ mă ~iésc intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consulta. /con- + a sfătui

consfătuì v. a se sfătui împreună cu alții.

*consfătuĭésc (mă) v. refl. (con- și sfătuĭesc). Mă sfătuĭesc împreună cu alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consfătuíre s. f., g.-d. art. consfătuírii; pl. consfătuíri

consfătuíre s. f. → sfătuire

!consfătuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se consfătuiéște, imperf. 3 sg. se consfătuiá; conj. prez. 3 să se consfătuiáscă

consfătuí vb. → sfătui

arată toate definițiile

Intrare: consfătuire
consfătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consfătuire
  • consfătuirea
plural
  • consfătuiri
  • consfătuirile
genitiv-dativ singular
  • consfătuiri
  • consfătuirii
plural
  • consfătuiri
  • consfătuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: consfătui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consfătui
  • consfătuire
  • consfătuit
  • consfătuitu‑
  • consfătuind
  • consfătuindu‑
singular plural
  • consfătuiește
  • consfătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consfătuiesc
(să)
  • consfătuiesc
  • consfătuiam
  • consfătuii
  • consfătuisem
a II-a (tu)
  • consfătuiești
(să)
  • consfătuiești
  • consfătuiai
  • consfătuiși
  • consfătuiseși
a III-a (el, ea)
  • consfătuiește
(să)
  • consfătuiască
  • consfătuia
  • consfătui
  • consfătuise
plural I (noi)
  • consfătuim
(să)
  • consfătuim
  • consfătuiam
  • consfătuirăm
  • consfătuiserăm
  • consfătuisem
a II-a (voi)
  • consfătuiți
(să)
  • consfătuiți
  • consfătuiați
  • consfătuirăți
  • consfătuiserăți
  • consfătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • consfătuiesc
(să)
  • consfătuiască
  • consfătuiau
  • consfătui
  • consfătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consfătuire

  • 1. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sfat
    • 1.1. Ședință în care se discută probleme de interes comun, general.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Un eveniment de o importanță deosebită pentru desfășurarea rodnică a muncii didactice în noul an de activitate în cadrul învățămîntului elementar și mediu îl constituie consfătuirile raionale ale cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952 nr. 310, 1/1.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Consfătuire de producție = ședință organizată în vederea îmbunătățirii producției dintr-un sector, dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. și în cadrul căreia se face o analiză a muncii și schimb de experiență cu alte întreprinderi (instituții etc.) sau cu muncitorii mai ridicați din aceeași întreprindere.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Comitetul de întreprindere. a organizat consfătuiri de producție pe secții și pe grupe sindicale, creînd astfel condiții ca fiecare muncitor să poată cunoaște mai bine în ce constau diferitele metode înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2662.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi consfătui
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

consfătui

  • 1. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consulta sfătui

etimologie:

  • Con- + sfătui
    surse: DEX '09 DEX '98 DN